gânduri verzi pe pereți

M-a împins dăunezi curiozitatea să-mi scap privirea într-un articolaș despre ne-iubire, despre cum relațiile de familie subțiate de rutină, îi cedează locul ne-iubirii, delicat fiind spus. Potrivit descrierii și întregi cufureli pe care o scremea autoarea, relația mea se înscria practic în toate punctele de ne-iubire. Băi, mie și așa mi-i greu sa găsesc puteri ca să lupt pentru existență, că, practic, asta facem, în esență, -  postările despre familia fericită, flori și șampanie, vacanțe de vis, mese pline, petreceri vesele sunt, de fapt, niște „cuie” în care se anină relațiile de familie, să nu se prăbușească naibii, dar tu ma și zădări cu (,) cum ar fi trebui să fie IDEAL. „să te asculte, să existe multă comunicare, sinceritate, deschidere, compenetrație”, din toate astea, cea mai frecventă în sânul celulei mele a societății s-ar petrece ultima, și tot doar dacă nu m-aș deconecta buștean din picioare, după lucrul fizic și intelectual, îmbinat armonios în doar 12 ore, ziln...

Mi s-a întâmplat doar de două ori în ultimii zece ani să pierd definitiv simțul locației, de bine și deosebit ce mi-a fost. Prima dată s-a petrecut la biserica ortodoxă din Altea. Ne-am trezit cu noaptea-n cap, am parcurs vreo 70 de kilometri peste întinsuri pietroase, nisipoase, argiloase, cu vegetație scundă, pârlită de razele băgăcioase, ca la un moment dat să ne înghită o oază vie, după care s-au terminat subit palmierii, din senin!, ne-a înconjurat pădurea cu frunze late de un verde intens, întunecat. Timpul nu avea sens nici măsură, locul părea o noțiune abstractă născocită pentru cei din afară. Câteva suflete, cu capetele acoperite, se plimbau frapate de luxul lăcașului și de feeria din jur, atingeau icoane, aprindeau lumânări și murmurau resemnați. I-am urmat și cred că m-am rugat. Aveam nevoie atunci. Eram tare adânc scufundată și îmi părea că de acolo n-o să mă audă nimeni niciodată. Cel mai mult îmi doream să mă vindece frumusețea acelui loc; mai mult decât alte puteri c...

Cam de câte ori îmi ung cu cremă înainte de culcare mâinile arse de produse de curățat și pline de cicatrici, ca să-mi pot îndoi degetele, îmi amintesc scena dintr-un film despre gulag, în care eroina toți anii de detenție folosea porția săptămânală de unt pentru ten și mâini, iar după ce s-a întors din Siberia, multora nu le venea a crede că a supraviețuit, dar mai ales că practic nu s-a schimbat. Eroina era tânăra și spera foarte mult să se întoarcă, dar eu oare de ce o fac? Sâmbăta trecută, după ce am scotocit o bluză potrivită și mi-am colorat puțin ridurile, am băgat în rucsac un carnet de notițe și un pix, m-am uitat la mâinile proaspăt unse și am conchis că pentru ditamai ocazii rare se merită. Seara se anunța caldă și ușoară. M-am pornit cu ideea fixă că literatură libidinoasă nu digerez, dar contactul cu soiul de femei culte mi-ar face bine. Eu din casă singură și fără treabă cred că n-am ieșit nici o dată în ultimii zece ani, deci zic ia să-mi fac de cap ultima oară î...

Poate în unele sate a rămas viață off line, dar cea din satul meu s-a mutat cam toată pe Facebook. Și când ni se face dor de drumul lung și șerpuit de-a lungul hotarului și al Prutului tulbure, de cișmelele care înaintea rețelelor erau pe post de medii de socializare, de lutăria din care se vedea ca în palmă lumea mare și nemărginit de frumoasă, de casa de cultură, în sfarșit, care a găzduit toate iubirile adevărate și desigur veșnice, facem log in, remember password, căutând rămășițe de amintiri. Fiecare din capătul său de lume, unde a învățat limbi străine - multe și foarte bine, în puțin timp, fără zgâlțăiala Nadejdei Alexeevna; unde a făcut copii frumoși și case mari, averi, cariere, relații, călătorii, greșeli, schimbări, de toate, dar când îl pătrunde pustiul în sufletul rupt de rădăcini se bagă ca și mine în Gigabaiți să răsfoiască poze, să citească adevăruri eterne și glume răsuflate. Nu căutam nimic când am dat de poza ei - la fel de frumoasă ca acum douăzeci de ani sau mai...

Azi am spălat niște bani. În stilul meu, nu ca oamenii serioși, ci ca o menajeră împrăștiată ce sunt - cu detergent și suavizant. Pe Tess n-am văzut-o de vreun an, stă în Londra, dar are casă frumoasă și modernă lângă câmpul de Golf. În Londra face ca și mine menaj, iar în Spania vine cam o dată la două luni să-și întindă mușchii și coloana de muncă anapoda, să-și, bronzeze pielea arsă de produse și să uite de ceas și ordine - pentru asta mă are pe mine, își permite, cu alte cuvinte. Nu-mi prea amintesc cum am ajuns în casa ei, dar țin minte clar momentul în care mi-a înmânat cheile de la proprietatea ei exotică fără a se asigura măcar că am vreun act de identitate și nu-s extraterestru. Din momentul cela, îmi anunță vizitele prin Whatsup, să-i pregătesc locuința. După ce pleacă mă duc fără întârziere să spăl rufele umede ticsite în coșurile din băi și să-mi iau plata. Azi n-am găsit nimic. Adică muntele de rufe stătea la locul lui și praful și urmele de degete pe uși și pe geamuri...

1. Să mă privesc în oglindă cu recunoștință 2. Între fructe și dulciuri să aleg primele 3. Să fac multe poze 4. Să mă simt bine acasă 5. Să-mi găsesc un loc preferat și în afara casei 6. Să privesc cerul 7. Să număr stele în nopți senine 8. Să nu mănânc carne cel puțin 23 de zile pe an 9. Să scriu despre lucrurile care mă emoționează 10. Să le spun părinților cât de mult îi iubesc. 11. Să-mi cuprind în fiecare zi copiii 12. Să-mi sărut în fiecare zi soțul 13. Să sădesc flori 14. Să nu mănânc pâine albă 15. Să-mi fac o pușculiță pentru cărți și alta pentru vacanțe 16. Să șterg tot praful la care sunt alergică 17. Să ascult o melodie care îmi place de zece ori. 18. Să scriu o poezie 19. Să pun muzică la cină 20. Să aprind lumânări nu doar de sărbători 21. Să mă joc. 22. Să citesc o carte întreagă într-o singură zi 23. Să învăț a edita videouri 24. Să invit un prieten la masă 25. Să-mi amintesc mai des de bunei, să le cinstesc memoria 26. Să lansez un avion de hârtie 27. Să ciocnesc ouă d...