gânduri verzi pe pereți

Afară-i frig și înnorat. Plouă ca în poeziile lui Bacovia. De fapt plouă  fără lirisme, pur și simplu umezeala se scurge din streșini, copacii sunt ghioalcă și  străzile inundate. Alarma sună la ora șapte ca pe vremea când avem program obișnuit, normal, omenesc, opresc alarma cu ochii închiși. La ora opt punem canalul cu desene animate, dar acolo se dă lecția de științe sociale, tema despre apariția și evoluția omului preistoric, iar argumentele și  științifice se încheagă armonios cu predica biblică. Amin. Îmbrac sub plapumă cocolașul meu cald și molcuț pentru a-i da dejunul și deoarece la zece începe lecția de gimnastică ritmică online. Ne luăm pe rând ceaiurile, în funcție de cine e mai ciocârlie. Încep a se vânzoli mamele din grupul de gimnastică: nu știu pe ce să apese, nu înțeleg dacă-s conectate la conferință, nu pricep dacă le vede profesoara și încă jumătate de sat. Încurcându-se, suduie tehnologiile și pe mama celor care le-au inventat. Profesoara e foarte strictă,

 În vinerea când Vega Baja a intrat în carantină rafturile supermarketurilor s-au golit și prin grupurile mămicilor de la scoala copiilor mei s-au revărsat mesaje veninoase din capetele atotștiutoarelor cu ochii răsturnați peste cap: „Cum, Doamne, e posibil să cumperi pană penești magazinul?” Este posibil. Lumea în zona noastră nu face rezerve de alimente, nu conservează, nu umple beciuri de bunătățuri nici cotețuri cu animale de tăiat, iese la cumparaturi săptămânal, din plictiseală ori shopogolism. Dar când s-a cerut să ne închidem în case cei precauți și responsabili și-au făcut ca și camionerii plinul, să nu se oprească la fiecare ieșire de pe autostradă. Și tocmai mahalagioaicele care n-au vrut să se facă de râs cu cărucioare pline ies zilnic la plimbare să-și împlinească pofte, să-și satisfacă mici capricii, pe unde le trebuie și nu le trebuie, umplând străzile de pericol. Dina, din rândul drept al urbanizării noastre îngrijește trei pisici acasă și toată turma de sălbătici

Ies azi dimineață la balcon să scutur un preș. Și scutur, scutur, scutur, scutur, scutur de parcă mi-aș scutura viața de necazuri, lumea de isterii, societatea de hoție și corupție. Se pare că scuturatul pe timp de carantină este contagios, imediat mai răsare o vecină în stânga cu un braț de prosoape și alta în dreapta cu o față de masă, scuturăm, ne salutăm zburlite, șifonate, pofticioase de vorbă. Cea cu prosoapele, le scutură energic ca de încălzire globală și contaminare,  zice că în sat a apărut un caz confirmat de Covid-19 - un bărbat de 71 de ani, a fost internat la spitalul "comarcal" și se mira de unde a putut înhață un om în etate pacostea, dacă nu călătorește, nu primește delegații internaționale și practic își petrece ziua întreagă sub lămâiul înflorit din ogradă. Mai zice că Policlinica locală s-a închis, iar în caz de necesitate Urgentă! trebuie de chemat medicul la domiciliu, să ne păzim totuși de necesități oricât ar fi de urgente, căci o cunoștință de-a e

Săptămână de săptămână, sâmbăta dimineață la bodega de la colțul străzii se aduna un grup de bicicliști, după tura de weekend, nu pentru că s-ar pretinde mari și dedicați sportivi, dar escapadele semanale le oferă rara ocazie de a înghiți niște aer cu gâze de câmp, polen împrăștiat de vânt din portocalii înfloriți și o ușoară greutate în mușchii neopintiți de șezut prin birouri. Comandau pe trei mese lipite „bocadillos„ cu salamuri grase, cărnuri coapte la gratar, varietăți de fructe de mare ale căror arome intrau în toate ferestrele de prin vecinătate  și într-a mea. După gălăgia care se amplifica în timp, înțelegeam că se servesc vinuri bune și licori mai tari. Lumea trecea pe alături salutând gașca din mers, cu o strângere de mână, bătăi pe umeri ori îmbrățișări, la un moment dat - contraindicate. De două sâmbete mesele terasei stau clădite una peste alta, prăfuite și legate cu un lanț masiv de felinarul orb. Vecina mea daneză făcea parte din grupul de bicicliști și de câte