Săptămână de săptămână, sâmbăta dimineață la bodega de la colțul străzii se aduna un grup de bicicliști, după tura de weekend, nu pentru că s-ar pretinde mari și dedicați sportivi, dar escapadele semanale le oferă rara ocazie de a înghiți niște aer cu gâze de câmp, polen împrăștiat de vânt din portocalii înfloriți și o ușoară greutate în mușchii neopintiți de șezut prin birouri. Comandau pe trei mese lipite „bocadillos„ cu salamuri grase, cărnuri coapte la gratar, varietăți de fructe de mare ale căror arome intrau în toate ferestrele de prin vecinătate și într-a mea. După gălăgia care se amplifica în timp, înțelegeam că se servesc vinuri bune și licori mai tari. Lumea trecea pe alături salutând gașca din mers, cu o strângere de mână, bătăi pe umeri ori îmbrățișări, la un moment dat - contraindicate. De două sâmbete mesele terasei stau clădite una peste alta, prăfuite și legate cu un lanț masiv de felinarul orb. Vecina mea daneză făcea parte din grupul de bicicliști și de c...