Satul meu on line

Poate în unele sate a rămas viață off line, dar cea din satul meu s-a mutat cam toată pe Facebook. Și când ni se face dor de drumul lung și șerpuit de-a lungul hotarului și al Prutului tulbure, de cișmelele care înaintea rețelelor erau pe post de medii de socializare, de lutăria din care se vedea ca în palmă lumea mare și nemărginit de frumoasă, de casa de cultură, în sfarșit, care a găzduit toate iubirile adevărate și desigur veșnice, facem log in, remember password, căutând rămășițe de amintiri.

Fiecare din capătul său de lume, unde a învățat limbi străine - multe și foarte bine, în puțin timp, fără zgâlțăiala Nadejdei Alexeevna; unde a făcut copii frumoși și case mari, averi, cariere, relații, călătorii, greșeli, schimbări, de toate, dar când îl pătrunde pustiul în sufletul rupt de rădăcini se bagă ca și mine în Gigabaiți să răsfoiască poze, să citească adevăruri eterne și glume răsuflate.Nu căutam nimic când am dat de poza ei - la fel de frumoasă ca acum douăzeci de ani sau mai mult, foarte puțin schimbată, dar spre bine. Nu se vedea din poză dacă trăiește mai bine, dacă are mai mult sau nu, dar privirea-i luminoasă trăda o vână de fericire. Există femei care își fac din fidelitate filozofie și religie, se îndrăgostesc de vreun derbedeu și își răstignesc viața pe sumarele clipe de încântare oferite de pomenitul derbedeu în crizele lui de bunăvoință, și există, de exemplu, Ana, altfel o cheamă, dar nu-i deloc relevant pentru ceea ce intenționez să spun. Ana-i simplă, multă, bună, veselă, caldă, previzibilă, îngăduitoare, făcută integral și exclusiv pentru a menține și continua viața pe acest pământ. Primele n-au preț, dacă și Ana nu cedează prin nimic. N-a trăit deloc pentru dânsa, pentru că s-a măritat imediat după majorat, unii flăcăi mai mari o așteptau să crească, iar alții mai mici, ce rugau să n-o ia nimeni până vor crește ei și dânsa a luat și s-a măritat cu cel pe care îl iubea, de asta și spuneam că femeile simple nu se încâlcesc în filozofii complicate când e cazul să-și asculte instinctele. Cu gospodărie pe umeri, copii, soț pe drumuri și profesie scoasă în capăt și-a păstrat cuibul integru și cald.Dar într-o zi s-a prăbușit totul și ea a luptat din răsputeri cu boala lui, cu lipsurile, cu disperarea până au învins-o. Nimeni nu s-a așteptat ca pagina ei să se întoarcă atât de repede. Unii spun că el a așteptat-o de când era flăcău râvnit. Prostii spun desigur, dar cum să nu spună, dacă-i atât de incredibil ca pentru o femeie trecută de patruzeci și cinci, un bărbat atrăgător cu situație și statut șă-și piardă capul, echilibrul și ceea ce a încălzit o viață.