Treceți la conținutul principal

Ziua cartii = ziua dragostei

Ziua îndrăgostiților în Spania se sărbătorește, cum e și firesc, primăvara, iubiții își dăruiesc o carte ori un trandafir, respectiv ziua aceasta se mai consideră și a cărții ori a amatorilor de lectură. Orașele mari în această zi se transformau, înainte de pandemie, în librării la aer liber, decorate cu flori vii, străzile se umpleau de expoziții cu vânzare ale editurilor harnice sau pur și simplu de mese ori rafturi slinoase cu ediții terfelite de nenumărate degete anonime.

Legenda sărbătorii este protagonizată de San Jordi, protectorului orașului Barcelona. Se zice că în încăierarea sa cu dragonul care ținea în frică urba și prințesa acesteia, l-a străpuns pe căpcăun cu spada și din corpul său au țâșnit roze în loc de sânge, o floare i-a dăruit-o prințesei, care-i căzuse cu tronc, evident, și de acolo au pornit toate, - marcanta zi de 23 aprilie, (alte surse zic că în respectiva zi Sfântul ar fi fost decapitat) un trandafir în semn de afecțiune, iar în anii 20 ai secolului trecut conducerea comunității a decis să desăvârșească rostul sărbătorii prin omagierea culturii catalane, deoarece din pură sau predestinată întâmplare aceasta coincide și cu ziua morții marilor Shakespeare, Cervantes și Inka Garcilaso.

O fi având vreun rost paradele și pomenirea  războaielor care au schilodit națiuni, dar mai mult viitor are națiunea care investește în viitorul său cult. 

Azi ar fi trebuit să se strângă spumă inteligentă la înmânarea premiilor Cervantes, dar deoarece Corona-19 i-a întemnițat în case pe tiți, mulți dintre prietenii și cititorii  poetului catalan Joan Margari și-au dat întâlnire într-un video de omagiere să felicite laureatul .

Prințesa Leonor și infanta Sofia, îmbrăcate în cămăși de casă, așezate pe o sofa bej, au citit în direct din Quijote, fără nicio greșeluță, la anii lor mărunți. 

Sute de internauți au pozat cu #graciaslibro , #graciaslibre arătându-și bibliotecile din casă și locușoarele preferate de lectură.

În ziua asta se călătorește numai cu gândul, de aceea GoogleArts&Culture a deschis o fereastră în epoca și viața lui Cervantes precum și spre atmosfera scrierilor sale.

Editura Planeta oferă 200 de fragmente din cărțile cele mai vândute cu posibilitatea de a le descărca incluzând autografele autorilor.

Instagram oficial de Penguin Random House Grupo Editorial organizează un maraton cultural de 12 ore online cu 80 de scriitori în „Casa tomada”.

Alt maraton de lecturi ale autorilor se produce pe Terecetounlibro.org între orele 10:00 și 22:00 la #queterecitenunlibro.

Institutul Cervantes își deschide poarta băncii sale de Litere pentru o plimbare virtuală și invită pasionații pe canalul Youtube la altă porție de lectură din Cervantes.

Învață să scrii și să editezi o carte la Cursul expres de editare , dacă ai ceva de spus cu o semiță de talent. 

Zece poeți celebrează poezia citind versurile lui Federico Garcia Lorca, din casele lor, pe paginile editurilor ce îi reprezină.

#KeepReadingEnCasa, sau  #YoMeQuedoEnCasaLeyendo te ghidează spre linkurile cu operele unor autori ce pot fi citiți gratuit.


Feministele revendică atenție și distribuie creația literară feminină la evenimentul organizat de primăria din Cadiz #conuestraspalabras.

Biblioteca Universității din Burgos organizează un concurs de eseuri în Tweeter pentru cei care mereu au visat să-și încerce puterile în ale scrisului.

Breasla floriștilor din Catalonia au dat curs inițiativei  #rosadesantjordiacasa în care se vor distribui 400 000 de trandafiri, sper că nu laolaltă cu virusul, un număr mult mai mic decât ceea ce se distribuia în anii anteriori - 7 000 000. Rețelele sociale la fel îndeamnă internauții să împartă trandafiri persoanelor dragi în această zi.

 Turisme de Barcelona îndeamnă îndrăgostiții, cititorii și toată lumea de bună credință să trimită un trandafir la un euro pentru a susține Spitalul Clinic din Barcelona în lupta cu Covid-19

!!! Text preluat și adaptat de pe RTVE

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Mónica Ojeda: „Unele edituri sunt interesate de cărțile femeilor doar pentru că acum feminismul se vinde”

  Din seria interviurilor cu viitorul (1) Mónica Ojeda: „Unele edituri sunt interesate de cărțile femeilor doar pentru că acum feminismul se vinde” Folosirea iscusită a cuvântului pentru a reda toate formele de violență ce zdruncină omenirea, dar mai ales femeia, a trecut-o în lista celor 25 de scriitoare hispanice promițătoare sub 35 de ani, conform listei „Granta”. În ultima sa carte, „Las voladoras”, încearcă să se apropie de universul indigen al Ecuadorului său natal. Mónica Ojeda (Guayaquil, Ecuador, 1988) avea 10 ani când a decis că va fi scriitoare. Mama sa, licențiată în literatură și profesoară universitară, a dat întâmplător de un text de-al ei. „Nu am văzut-o niciodată mândră de mine până atunci”, își amintește scriitoarea. Și am devenit dependentă de acea privire. Am vrut s-o resimt iarăși și iarăși. Nu doar în ochii mamei. Dar și în ai tatălui, ai profesorilor mei și ai colegilor”.  Căutarea recunoștinței și a iubirii („cu toții vrem să fim iubiți”) a determinat-o să stud

Mirosul siguranței

Era vremea a ploaie. Afară aerul se întețea umed și prăfuit, norii se îngrămădeau să astupe  crăpătura luminată de razele albe, ce uneau cerul cu creasta muntelui chel.  Mă duceam la Santi, spre poalele muntelui și acceleram să nu nimeresc sub primul șuvoi tulbure,  cu portbagajul plin de ustensile pentru o curățenie pe care dânsa a numit-o la telefon „a fondo”, iar eu mi-o închipuiam ca pe o mașină veche și hodorogită de scurs puteri. Am apăsat soneria și s-a dezlănțuit un sunet strident și nesuferit, iar din interior o voce moale m-a îndemnat să împing ușa, căci e descuiată, să intru și să aștept doar puțin. Casa mirosea a dejun recent consumat. Obișnuit. Cafea cu lapte, pâine coaptă în toaster,  pe a cărei suprafață încinsă aromele de ulei de măsline, jamboane și cascavaluri se intensifică și persistă îndelung prin încăperile neaerisite. Santi a apărut elegantă, chiar dacă purta o cămașă simplă și blugi negri de lucru,  mirosea a parfum pulverizat abundent pe hainele bine călcate, ș

Cât de des primesti flori?

M-a împins dăunezi curiozitatea să-mi scap privirea într-un articolaș despre ne-iubire, despre cum relațiile de familie subțiate de rutină, îi cedează locul ne-iubirii, delicat fiind spus. Potrivit descrierii și întregi cufureli pe care o scremea autoarea, relația mea se înscria practic în toate punctele de ne-iubire. Băi, mie și așa mi-i greu sa găsesc puteri ca să lupt pentru existență, că, practic, asta facem, în esență, -  postările despre familia fericită, flori și șampanie, vacanțe de vis, mese pline, petreceri vesele sunt, de fapt, niște „cuie” în care se anină relațiile de familie, să nu se prăbușească naibii, dar tu ma și zădări cu (,) cum ar fi trebui să fie IDEAL. „să te asculte, să existe multă comunicare, sinceritate, deschidere, compenetrație”, din toate astea, cea mai frecventă în sânul celulei mele a societății s-ar petrece ultima, și tot doar dacă nu m-aș deconecta buștean din picioare, după lucrul fizic și intelectual, îmbinat armonios în doar 12 ore, zilnic.