Treceți la conținutul principal

Ziua cartii = ziua dragostei

Ziua îndrăgostiților în Spania se sărbătorește, cum e și firesc, primăvara, iubiții își dăruiesc o carte ori un trandafir, respectiv ziua aceasta se mai consideră și a cărții ori a amatorilor de lectură. Orașele mari în această zi se transformau, înainte de pandemie, în librării la aer liber, decorate cu flori vii, străzile se umpleau de expoziții cu vânzare ale editurilor harnice sau pur și simplu de mese ori rafturi slinoase cu ediții terfelite de nenumărate degete anonime.

Legenda sărbătorii este protagonizată de San Jordi, protectorului orașului Barcelona. Se zice că în încăierarea sa cu dragonul care ținea în frică urba și prințesa acesteia, l-a străpuns pe căpcăun cu spada și din corpul său au țâșnit roze în loc de sânge, o floare i-a dăruit-o prințesei, care-i căzuse cu tronc, evident, și de acolo au pornit toate, - marcanta zi de 23 aprilie, (alte surse zic că în respectiva zi Sfântul ar fi fost decapitat) un trandafir în semn de afecțiune, iar în anii 20 ai secolului trecut conducerea comunității a decis să desăvârșească rostul sărbătorii prin omagierea culturii catalane, deoarece din pură sau predestinată întâmplare aceasta coincide și cu ziua morții marilor Shakespeare, Cervantes și Inka Garcilaso.

O fi având vreun rost paradele și pomenirea  războaielor care au schilodit națiuni, dar mai mult viitor are națiunea care investește în viitorul său cult. 

Azi ar fi trebuit să se strângă spumă inteligentă la înmânarea premiilor Cervantes, dar deoarece Corona-19 i-a întemnițat în case pe tiți, mulți dintre prietenii și cititorii  poetului catalan Joan Margari și-au dat întâlnire într-un video de omagiere să felicite laureatul .

Prințesa Leonor și infanta Sofia, îmbrăcate în cămăși de casă, așezate pe o sofa bej, au citit în direct din Quijote, fără nicio greșeluță, la anii lor mărunți. 

Sute de internauți au pozat cu #graciaslibro , #graciaslibre arătându-și bibliotecile din casă și locușoarele preferate de lectură.

În ziua asta se călătorește numai cu gândul, de aceea GoogleArts&Culture a deschis o fereastră în epoca și viața lui Cervantes precum și spre atmosfera scrierilor sale.

Editura Planeta oferă 200 de fragmente din cărțile cele mai vândute cu posibilitatea de a le descărca incluzând autografele autorilor.

Instagram oficial de Penguin Random House Grupo Editorial organizează un maraton cultural de 12 ore online cu 80 de scriitori în „Casa tomada”.

Alt maraton de lecturi ale autorilor se produce pe Terecetounlibro.org între orele 10:00 și 22:00 la #queterecitenunlibro.

Institutul Cervantes își deschide poarta băncii sale de Litere pentru o plimbare virtuală și invită pasionații pe canalul Youtube la altă porție de lectură din Cervantes.

Învață să scrii și să editezi o carte la Cursul expres de editare , dacă ai ceva de spus cu o semiță de talent. 

Zece poeți celebrează poezia citind versurile lui Federico Garcia Lorca, din casele lor, pe paginile editurilor ce îi reprezină.

#KeepReadingEnCasa, sau  #YoMeQuedoEnCasaLeyendo te ghidează spre linkurile cu operele unor autori ce pot fi citiți gratuit.


Feministele revendică atenție și distribuie creația literară feminină la evenimentul organizat de primăria din Cadiz #conuestraspalabras.

Biblioteca Universității din Burgos organizează un concurs de eseuri în Tweeter pentru cei care mereu au visat să-și încerce puterile în ale scrisului.

Breasla floriștilor din Catalonia au dat curs inițiativei  #rosadesantjordiacasa în care se vor distribui 400 000 de trandafiri, sper că nu laolaltă cu virusul, un număr mult mai mic decât ceea ce se distribuia în anii anteriori - 7 000 000. Rețelele sociale la fel îndeamnă internauții să împartă trandafiri persoanelor dragi în această zi.

 Turisme de Barcelona îndeamnă îndrăgostiții, cititorii și toată lumea de bună credință să trimită un trandafir la un euro pentru a susține Spitalul Clinic din Barcelona în lupta cu Covid-19

!!! Text preluat și adaptat de pe RTVE

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Mónica Ojeda: „Unele edituri sunt interesate de cărțile femeilor doar pentru că acum feminismul se vinde”

  Din seria interviurilor cu viitorul (1) Mónica Ojeda: „Unele edituri sunt interesate de cărțile femeilor doar pentru că acum feminismul se vinde” Folosirea iscusită a cuvântului pentru a reda toate formele de violență ce zdruncină omenirea, dar mai ales femeia, a trecut-o în lista celor 25 de scriitoare hispanice promițătoare sub 35 de ani, conform listei „Granta”. În ultima sa carte, „Las voladoras”, încearcă să se apropie de universul indigen al Ecuadorului său natal. Mónica Ojeda (Guayaquil, Ecuador, 1988) avea 10 ani când a decis că va fi scriitoare. Mama sa, licențiată în literatură și profesoară universitară, a dat întâmplător de un text de-al ei. „Nu am văzut-o niciodată mândră de mine până atunci”, își amintește scriitoarea. Și am devenit dependentă de acea privire. Am vrut s-o resimt iarăși și iarăși. Nu doar în ochii mamei. Dar și în ai tatălui, ai profesorilor mei și ai colegilor”.  Căutarea recunoștinței și a iubirii („cu toții vrem să fim iubiți”) a determinat-...

Margo Glantz

Margo Glantz: „O dragoste secretă m-a făcut să-mi simt corpul, care nu-mi plăcea, întreg.”n Un interviu de Anatxu Zabalbeascoa, 03 NOI 2019  Scriitoarea și academiciana mexicană își păstrează intactă vitalitatea și spiritul critic la vârsta de 89 de ani. Vorbește dezinvolt despre implanturile dentare și despre sex ori despre inspiraționala transgresiune a maicii Juana Inés de la Cruz. Fusese obsedată de Twitter, iar mai nou urăște dependența de rețelele sociale.  O femeie nonconformistă care a început să scrie la vârsta de 47 de ani. Academiciană și pasionată de Twitter, expertă în poezie și modă barocă, Margo Glantz (Mexico City, 1930) este o referință pentru literatura și feminismul din America Latină.  S-a născut în Mexic din întâmplare: nava în care părinții săi fugiseră de nazism din Ucraina a andocat acolo, deoarece se dovedise că-i costa mai ieftin decât să continue drumul spre Cuba, precum planificaseră. A primit educație evreiască laică. În Genealogii , povesteșt...

La Itaca

Cam de câte ori îmi ung cu cremă înainte de culcare mâinile arse de produse de curățat și pline de cicatrici, ca să-mi pot îndoi degetele, îmi amintesc scena dintr-un film despre gulag, în care eroina toți anii de detenție folosea porția săptămânală de unt pentru ten și mâini, iar după ce s-a întors din Siberia, multora nu le venea a crede că a supraviețuit, dar mai ales că practic nu s-a schimbat. Eroina era tânăra și spera foarte mult să se întoarcă, dar eu oare de ce o fac? Sâmbăta trecută, după ce am scotocit o bluză potrivită și mi-am colorat puțin ridurile, am băgat în rucsac un carnet de notițe și un pix, m-am uitat la mâinile proaspăt unse și am conchis că pentru ditamai ocazii rare se merită. Seara se anunța caldă și ușoară. M-am pornit cu ideea fixă că literatură libidinoasă nu digerez, dar contactul cu soiul de femei culte mi-ar face bine. Eu din casă singură și fără treabă cred că n-am ieșit nici o dată în ultimii zece ani, deci zic ia să-mi fac de cap ultima oară î...