Treceți la conținutul principal

O saptamana de carantina

Pe peretele din FB curg râuri de  insulte la adresa incompetenței șefilor de state impotenți să soluționeze criza generată de pandemie. 
O colegă de la scoala de limbi străine, la care lucrez, se revoltă în grupul WhatsApp că  pentru a obține un post de muncă decent, din care cu greu îți permiți să hrănești familia trebuie să faci cel puțin o facultate, să aduni experiență, să te implici în activități sociale, să faci voluntariat, să participi la concursuri de angajare/opoziții, să treci practic prin foc și dârmon, dar ca să conduci o țară nu ai decât să-ți pui semnătura sub un rahat de partid și să faci treninguri de mințit și furat. 
Pandemia ne-a prins în pragul sârșitului de trimestru, mare noroc am avut că notele elevilor erau aproape scoase, de la Dumnezeu mai mult, de la profesori tot atât și s-au rotunjit niște medii înaintea dezastrului din care nimeni nu mai îndrăznește să facă nici un fel de preziceri. Ca să nu ne pară floare la ureche, în ziua în care am intrat în carantină copiii au primit câte un smoc de hârtii cu teme, exerciții, liste de lecturi, jocuri etc. 
De la părinți (părinți de data aceasta și în scoala despre care e vorba însemnând mama) s-a cerut să-și activeze conturile în WEBfamilia  și să urmărească acolo cu atenție instrucțiunile profesorilor, să facă poze la toate exercițiile și temele studiate și să le trimită prin propria poștă electronică profesorului de la obiectul corespunzător, chiar dacă Webfamilia are și serviciu de mesagerie.
  1. Am încercat să-mi fac ordine în poșta mea și să-mi strâng o listă a adreselor electronice ale profesorilor fiecărui copil. Am făcut pozele fișelor realizate și a proiectului propus de profesoara de engleză pentru ultima unitate studiată.
Trimis, Slavă Domnului, răsuflat ușurat. 
  1. S-a început vacanța, pe Webfamilia s-a anunțat că Consiliul Educațional al Comunității Valenciene a emis un ordin prin care a interzis distribuirea temelor pentru acasă pe perioada vacanței, Slavă domnului la pătrat!
  2. Lunea de vacanță a fost liniștită ca marea înainte de furtună, dar marți diriginții ne-au cerut să le deschidem copiilor conturi google familiale, conectate la ale adulților, pentru că nu știu de ce dânșii au considerat oportun să le trimită copiilor temele prin conturi diferite de ale părinților, de parcă în clasele primare aceștia ar putea să le gestioneze fără ajutorul adulților. Am deschis și m-am mentalizat din acel moment să controlez ambele poște, - lucrul pe care înainte nu-l făceam cu lunile.
  3. Marți șeful de studii, prin aceeași Webfamilia, a cerut să ne conectăm în Telegram la 1) contul școlii, 2) contul clasei a patra  și 3) contul clasei a șasea, în funcție de câți copii sunt în familie, ca să putem urmări aceeași informație, efectiv, ce apare și pe Webfamilia și să dispunem de încă un mediu de mesagerie pe lângă cele 2-3 conturi Gmail.
  4. Miercuri din cele 167 de mesaje WhatsApp am înțeles că mamele au căutat în Telegram conturile claselor și al școlii, au scris #virgendelosdolores în 14 feluri, cu greșeli până și în cuvintele de două litere. Una a zis că cei care până acum își meștereau măști din lenjerie intimă, vor trebui degrabă să-și facă chiloți din linjerie de pat, dacă magazinele de haine se vor deschide mai târziu decât li se va termina pasca  și că dacă chemi serviciile de livrare a produselor alimentare, îți trimit niște flăcăi atât de frumoși, încât îți pare că ți-a venit divorțul.
  5. Joi profesoara de engleză a  trimis instrucțiuni printr-o mamă din grupul WhatsApp: să deschidem fiecărui copil cont în Blinklearning, și a atenționat că un cont de părinte nu este suficient, să punem vârsta noastră și numele copiilor, ca să nu se încurce dânsa, dar ne-am încurcat noi cu nume și ani, și poște, și parole și „naiba s-o ia pe cea de engleză” a zis o mamă și toate am votat unanim s-o ia toți dracii, căci am stricat câteva conturi de poște electronice până am fost acceptate pe platformă.
  6. Vineri coceam pască și boiam ouă în vin negru, s-a umplut bucătăria și locul meu de supervizare a conturilor cu aburi și grade. Directorul de la scoala de limbi a propus să ne gândim la o alternativă de predare online, în caz că se lungește carantina; a distribuit o groază de material pentru examenele de nivel la Cambridge. O colegă care avea planificată nunta pe la toamnă ne-a anunțat că sindrofia se amână pentru anul viitor, dacă ajungem cu toții bine-sănătoși. Ne-am mentalizat să ajungem.
  7. Sâmbătă și duminică încă se consideră weekend și deocamdată se respectă.
Paștele a venit cum vine de obicei prin străini: trist, cu multe doruri și lipit de gadgeturi.
  1. Luni comitetul părintesc a strâns poze de la toți elevii școlii și a făcut un video cu copii în carantină, ce n-au ieșit din casele lor de ȘASE săptămâni.
  2. Azi o mamă a întrebat la ora 8.00 dimineața în grupul WhatsApp cum să trimită profesorului de matematică exercițiile făcute de fiul ei.
Nimeni n-a răspuns două ore și din liniștea ceea răsuna:
„Care animală se trezește cu noaptea în cap?!”
Apoi a pozat o pagină din smocul xeroxat alb-negru în care se cerea să se calculeze aria triunghiului galben și a patratului roșu. În acel moment presupun că toate s-au frecat! la ochi am în vedere, de nedumerire.
Altă mamă a întrebat cum să se conecteze la Google classroom și au mai curs încă 78 de mesaje până s-a dumirit că era vorba de Blink, nu de Google.
Încă trei mame au întrebat cum și unde COÑO! să trimită exercițiile făcute. Cele care au reușit să se descurce cu testele online au început să se plângă de rezultatele negative și de faptul că aplicația nu evaluează corect probele scrise la engleză. Faza cea mai tare a fost că mama englezoaică - Jess, a încercat să facă temele fiicei sale și a luat un doi la beginner's level. 
Încă o mamă a întrebat cum să se conecteze la Aula Virtuală, ia după 26 de încercări, ajunsă înăuntru, nu găsea exercițiile.
Spre finalul zilei, după ce toate au confesat ce aveau pe inimă despre coșcogeamite putzoi de sistem educațional și retardații care îl conduc, pentru că nu pot unifica atata amar de resurse, a mai scris una că: „Scuze, îmi bag piciorul!, dar în alt grup până și preotul bisericii din sat a trimis pe altă platformă teme pentru acasă pentru copiii care au comunion și confirmacion anul acesta”

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Mónica Ojeda: „Unele edituri sunt interesate de cărțile femeilor doar pentru că acum feminismul se vinde”

  Din seria interviurilor cu viitorul (1) Mónica Ojeda: „Unele edituri sunt interesate de cărțile femeilor doar pentru că acum feminismul se vinde” Folosirea iscusită a cuvântului pentru a reda toate formele de violență ce zdruncină omenirea, dar mai ales femeia, a trecut-o în lista celor 25 de scriitoare hispanice promițătoare sub 35 de ani, conform listei „Granta”. În ultima sa carte, „Las voladoras”, încearcă să se apropie de universul indigen al Ecuadorului său natal. Mónica Ojeda (Guayaquil, Ecuador, 1988) avea 10 ani când a decis că va fi scriitoare. Mama sa, licențiată în literatură și profesoară universitară, a dat întâmplător de un text de-al ei. „Nu am văzut-o niciodată mândră de mine până atunci”, își amintește scriitoarea. Și am devenit dependentă de acea privire. Am vrut s-o resimt iarăși și iarăși. Nu doar în ochii mamei. Dar și în ai tatălui, ai profesorilor mei și ai colegilor”.  Căutarea recunoștinței și a iubirii („cu toții vrem să fim iubiți”) a determinat-...

Din semința uscată

Cei care credeau că pentru a supraviețui trebuie să fii puternic, în ultimul an s-au prins că, de fapt, trebuie să fii precaut, să te mulțumești cu puținul și eventual să reduci din contacte directe. Diego a moștenit magazinul de mobilă al familiei, l-a reparat și l-a umplut de articole la mare căutare. N-a fost nevoie de mult efort pentru reanimarea negoțului. După inundațiile de acum un an, mobila se cumpără pe bandă rulantă în Vega Baja, cea veche, umflată de apă, împuțită și scorojită au scos-o camioanele de reciclare spre fabricile de prelucrare a deșeurilor.  Diego muncește cât îl țin picioarele, pe lângă ordinele scurte împrăștiate angajatilor, contracte și livrări, își duce zilnic fiica la grădiniță, o ajută pe Irene la treburile casnice și la sfârșitul fiecărei luni pune un ban deoparte pentru escapadele semanale și vacanțele ocazionale, neuitat de frumoase cu întreaga familie. Nu se consideră mare pasionat de sport și ahtiat de un mod sănătos de viață, cu toate acestea sc...

La Itaca

Cam de câte ori îmi ung cu cremă înainte de culcare mâinile arse de produse de curățat și pline de cicatrici, ca să-mi pot îndoi degetele, îmi amintesc scena dintr-un film despre gulag, în care eroina toți anii de detenție folosea porția săptămânală de unt pentru ten și mâini, iar după ce s-a întors din Siberia, multora nu le venea a crede că a supraviețuit, dar mai ales că practic nu s-a schimbat. Eroina era tânăra și spera foarte mult să se întoarcă, dar eu oare de ce o fac? Sâmbăta trecută, după ce am scotocit o bluză potrivită și mi-am colorat puțin ridurile, am băgat în rucsac un carnet de notițe și un pix, m-am uitat la mâinile proaspăt unse și am conchis că pentru ditamai ocazii rare se merită. Seara se anunța caldă și ușoară. M-am pornit cu ideea fixă că literatură libidinoasă nu digerez, dar contactul cu soiul de femei culte mi-ar face bine. Eu din casă singură și fără treabă cred că n-am ieșit nici o dată în ultimii zece ani, deci zic ia să-mi fac de cap ultima oară î...