În vinerea când Vega Baja a intrat în carantină rafturile supermarketurilor s-au golit și prin grupurile mămicilor de la scoala copiilor mei s-au revărsat mesaje veninoase din capetele atotștiutoarelor cu ochii răsturnați peste cap: „Cum, Doamne, e posibil să cumperi pană penești magazinul?”
Este posibil. Lumea în zona noastră nu face rezerve de alimente, nu conservează, nu umple beciuri de bunătățuri nici cotețuri cu animale de tăiat, iese la cumparaturi săptămânal, din plictiseală ori shopogolism. Dar când s-a cerut să ne închidem în case cei precauți și responsabili și-au făcut ca și camionerii plinul, să nu se oprească la fiecare ieșire de pe autostradă. Și tocmai mahalagioaicele care n-au vrut să se facă de râs cu cărucioare pline ies zilnic la plimbare să-și împlinească pofte, să-și satisfacă mici capricii, pe unde le trebuie și nu le trebuie, umplând străzile de pericol.
Dina, din rândul drept al urbanizării noastre îngrijește trei pisici acasă și toată turma de sălbăticiuni, care odinioară se alimenta din containerul de gunoi de la intersecție, până le-a improvizat dânsa o cantină motănească sub măslinul de la colțul edificiului în care locuiește. Pe Dina la fel au judecat-o alergicii la animale, sensibilii la putoare și susținătorii rafturilor pline, când a curățat secția de alimente pentru feline, dar ei nu i-a păsat, pentru că mai mult o bucură vagaboantele sătule și faptul că supermarketul se reumple la timp.
Andres și-a cumpărat kile de cascaval, salamuri, nucușoare, biscuiți sărați, lapte pentru cafele matinale și multă băutură tare, să-și dezinfecteze pielea și să-și întremeze sufletul în serile de pustnic. Bărbatul repară țevi sparte, conducte perforate ce transportă murdării contagioase, s-a expus în experiența sa largă armatelor de viruși, dar nimic nu i-a cauzat mai multă preocupare, și nu îi este deloc rușine să recunoască - frică, decât mizeria din cauza căreia s-a oprit lumea în loc. L-a debusolat ușor, dar n-a intrat în pământ de incomoditate dacă l-a etichetat cumva bețiv casierița cu ochi blânzi, istovită de scant, cărat produse și aranjat pe rafturi și probabil cu o față foarte frumoasă, pe care n-a putut s-o vadă de sub masca de protecție. A împins căruciorul plin până la ușa automată ce ezita să se deschidă și i-a mai căutat o dată trăsăturile plăcute. O să le țină minte și are s-o caute pentru că nu i-a deslușit verigheta sub mănușile de latex. Numai să se îndrepte lucrurile, să se trateze cât mai multă lume de viruși și de prejudecăți.
Comentarii
Trimiteți un comentariu