Afară-i frig și înnorat. Plouă ca în poeziile lui Bacovia. De fapt plouă fără lirisme, pur și simplu umezeala se scurge din streșini, copacii sunt ghioalcă și străzile inundate.
Alarma sună la ora șapte ca pe vremea când avem program obișnuit, normal, omenesc, opresc alarma cu ochii închiși.
La ora opt punem canalul cu desene animate, dar acolo se dă lecția de științe sociale, tema despre apariția și evoluția omului preistoric, iar argumentele și științifice se încheagă armonios cu predica biblică. Amin.
Îmbrac sub plapumă cocolașul meu cald și molcuț pentru a-i da dejunul și deoarece la zece începe lecția de gimnastică ritmică online. Ne luăm pe rând ceaiurile, în funcție de cine e mai ciocârlie.
Încep a se vânzoli mamele din grupul de gimnastică: nu știu pe ce să apese, nu înțeleg dacă-s conectate la conferință, nu pricep dacă le vede profesoara și încă jumătate de sat. Încurcându-se, suduie tehnologiile și pe mama celor care le-au inventat. Profesoara e foarte strictă, dă semnalul de start și fiecare fetiță, de pe podeaua propriei case simulează un fel de gimnastică aproape ritmică. Mucoase cum par își dau seama că profesoara vede numai unghiul de pe monitor și îndreaptă camerele până la brâu, clipind energic din sprâncene.
Pentru prânz în frigider se prind trei farfurii de răcituri, se murează două borcane de ardei cu varză și morcov. Într-o zi obișnuită de marți mâncăm răcituri la prânz, în pijamale, cu un ochi la un film și altul într-o carte.
Începe avalanșa de mesaje ale mamelor din alte două grupuri WhatsApp, - cele ale claselor școlare. Fac schimburi de coduri, parole, websiteuri, platforme, linkuri, se înregistrează, greșesc, se rătăcesc, ajung pe Webfamilia - un fel de agendă digitală a tuturor elevilor spanioli, care trebuie activată obligatoriu la începutul anului, dar rezultă că dacă nu se năpustea carantina, nimeni nu ar fi ajuns acolo nici până iată în pragul finalului. Nu se descurcă, nu primesc confirmări, nu le merg gadgeturile, se blochează programele, pică internetul, mamele din grupurile de la scoală suduie mai abil și folosesc toate emojiurile indecente. După ce cu chiu cu vai se pare că am ajuns toate la ultimile indicații ale profesorului de limbă valenciană, se găstește una care întreabă: „Scuzati. Da ce-i acela link și unde se bagă?”
Soțul meu privește al treile film și reflectează în glas: „Cum e posibil să stai toată ziulica cu nasul în computer și telefon?”
De acord. Imposibil și în caz de ceva eu m-aș muta cu plăcere în grupurile de tătici. Ei apropo ce fac acolo?
Comentarii
Trimiteți un comentariu