Treceți la conținutul principal

Scutur

Ies azi dimineață la balcon să scutur un preș. Și scutur, scutur, scutur, scutur, scutur de parcă mi-aș scutura viața de necazuri, lumea de isterii, societatea de hoție și corupție.
Se pare că scuturatul pe timp de carantină este contagios, imediat mai răsare o vecină în stânga cu un braț de prosoape și alta în dreapta cu o față de masă, scuturăm, ne salutăm zburlite, șifonate, pofticioase de vorbă.

Cea cu prosoapele, le scutură energic ca de încălzire globală și contaminare,  zice că în sat a apărut un caz confirmat de Covid-19 - un bărbat de 71 de ani, a fost internat la spitalul "comarcal" și se mira de unde a putut înhață un om în etate pacostea, dacă nu călătorește, nu primește delegații internaționale și practic își petrece ziua întreagă sub lămâiul înflorit din ogradă. Mai zice că Policlinica locală s-a închis, iar în caz de necesitate Urgentă! trebuie de chemat medicul la domiciliu, să ne păzim totuși de necesități oricât ar fi de urgente, căci o cunoștință de-a ei sună de draga dimineață pentru o programare și nimeni nu-i răspunde.

Cea care nu se oprea din scuturat fața de masă de parcă ar fi fost plină de impozite și taxe exagerate zise că nu-i de glumit cu ieșitul neautorizat; deunăzi două angajate ale supermarketului din centrul satului s-au așezat să servească "el almuerzo" cu o țigară după gardul magazinului și o patrulă de Guardia Civil le-a admonestat, la care cea mai înțepată dintre ele i-a zis ofițerului să-și înmoaie strofoleala căci are dreptul la o gura de aer, fie și afumată, deoarece dânsa muncește în condiții de risc, ca polițistul și tot neamul lui cu cine l-a făcut să nu moară de foame. Reprezentantul forțelor de ordine, nefăcut cu degetul, supărat probabil pe faptul că în loc să înghită beri la televizor ca ceilalți, este nevoit să se învârtească precum curcile celea prin sat și să-și umple urechile de breduri-бредовые a scos din mașină hârțoagele necesare și i-a plesnit casieriței o amendă de 600 de euro pentru nesupunere forțelor de ordine.

Cât oamenii simpli și muncitori se lămuresc a cui profesie e mai riscantă și mai importantă, caznaua se burdușește.

#știreadinbalcon

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Mónica Ojeda: „Unele edituri sunt interesate de cărțile femeilor doar pentru că acum feminismul se vinde”

  Din seria interviurilor cu viitorul (1) Mónica Ojeda: „Unele edituri sunt interesate de cărțile femeilor doar pentru că acum feminismul se vinde” Folosirea iscusită a cuvântului pentru a reda toate formele de violență ce zdruncină omenirea, dar mai ales femeia, a trecut-o în lista celor 25 de scriitoare hispanice promițătoare sub 35 de ani, conform listei „Granta”. În ultima sa carte, „Las voladoras”, încearcă să se apropie de universul indigen al Ecuadorului său natal. Mónica Ojeda (Guayaquil, Ecuador, 1988) avea 10 ani când a decis că va fi scriitoare. Mama sa, licențiată în literatură și profesoară universitară, a dat întâmplător de un text de-al ei. „Nu am văzut-o niciodată mândră de mine până atunci”, își amintește scriitoarea. Și am devenit dependentă de acea privire. Am vrut s-o resimt iarăși și iarăși. Nu doar în ochii mamei. Dar și în ai tatălui, ai profesorilor mei și ai colegilor”.  Căutarea recunoștinței și a iubirii („cu toții vrem să fim iubiți”) a determinat-o să stud

Mirosul siguranței

Era vremea a ploaie. Afară aerul se întețea umed și prăfuit, norii se îngrămădeau să astupe  crăpătura luminată de razele albe, ce uneau cerul cu creasta muntelui chel.  Mă duceam la Santi, spre poalele muntelui și acceleram să nu nimeresc sub primul șuvoi tulbure,  cu portbagajul plin de ustensile pentru o curățenie pe care dânsa a numit-o la telefon „a fondo”, iar eu mi-o închipuiam ca pe o mașină veche și hodorogită de scurs puteri. Am apăsat soneria și s-a dezlănțuit un sunet strident și nesuferit, iar din interior o voce moale m-a îndemnat să împing ușa, căci e descuiată, să intru și să aștept doar puțin. Casa mirosea a dejun recent consumat. Obișnuit. Cafea cu lapte, pâine coaptă în toaster,  pe a cărei suprafață încinsă aromele de ulei de măsline, jamboane și cascavaluri se intensifică și persistă îndelung prin încăperile neaerisite. Santi a apărut elegantă, chiar dacă purta o cămașă simplă și blugi negri de lucru,  mirosea a parfum pulverizat abundent pe hainele bine călcate, ș

Masa plinä

Pedro se trezește înainte de răsărit, sorbește rar un solo încins, apoi se scufundă în fotoliul său de birou, cam deteriorat, cam scârțâit, al cărui piele veche i-a copiat deja forma șezutului zilnic.  Deschide multiple documente Excel, notează niște date pe hârtii, scoate la printer foi cu tabele pline de numere mărunțele, trece peste ele o riglă transparentă, comparandu-le cu alte date de pe monitoare. E calm, chiar și atunci când pescuiește o cifră greșită și din cauza ei trebuie să ia tot ritualul de la capăt. E responsabil, pentru că de la domiciliu ar putea să-și organizeze orarul pe placul său haotc, dar pentru micile inconveniențe de a fi matinal și eficient primește un salariu in-vi-di-a-bil.  În pauzele scurte trece pe sofaua veche, pătată, prăfuită și pornește trackul lui Bon Jovi. Mârâie. Lui îi pare că ceea ce se aude în subsolul semiobscur ar putea fi numit melodie, de fapt poate fi numit orice i-ar părea lui, pentru că nimeni nu-l aude de câteva luni. Își masează cu mâna