luni, 16 octombrie 2017

Crede-ma

Din tot ce s-a întâmplat în primul nostru an cel mai bine țin minte cum ți-am spus Te iubesc. Iar tu ai zis că dacă o sa repet aceste cuvinte peste zece ani, o să mă crezi.
Crede-mă.
Au trecut zece ani.
Ai avut dreptate. Nu trebuia să mă grăbesc. Ceea ce părea atunci doar cuvinte cu timpul s-a transformat în recunoștință pentru că mi-ai desăvârșit lumea.
Pentru liniște.
Pentru căldură, dar la propriu căldură 
Pentru lecții de compasiune, generozitate și sinceritate.
Pentru umor și ironie, de la care uneori am râs cu lacrimi, iar alteori am plâns în hohote.
Pentru zile și nopți, pentru diminețile în care m-ai lăsat să dorm și pentru cele în care nu m-ai lăsat.
Pentru că am respirat același aer în două travalii.
Pentru că mi-ai dresat dracii blând 
… și am înțeles că dragostea nu e un raft care trebuie eliberat ca să încapă lucruri noi, dar e un fir de ață, fără început și sfârșit, de diferite culori și texturi, care se deapănă într-un ghem - se împrăștie în urzeli pestrițe - horboțele ușoare, mreje dese, stofe imense…
Pentru că nu mi-ai tăiat ațele, nu mi-ai încâlcit ițele.
Pentru că o să-ți repet și peste zece ani Te iubesc.
La multi ani, Vitalic!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Interviu indecent

Îmi povestește aseară Alma că a susținut cu succes probele pentru un interviu de angajare. Dar tare indispusă îmi povestește. - ... m-au...