miercuri, 19 octombrie 2016

O doză de admirație

De trei săptămâni nu am avut o zi liberă, degeaba îmi făceam griji că se va rări lucrul din toamnă. Trăim într-o zonă turistică, cu tendințe de amorțire spre anotimpurile reci, prin urmare în sezon lumea nu se preocupă deloc de odihnă, nici după încheierea sezonului nu se preocupă, câștigul e binevenit oricând. Drept că oboseala începe să dea de știre. Mâinile și picioare mai pot, dar mintea o ia razna în semn de protest. Ea probabil vrea odihnă, vrea să hrănesc stomacul la timp și uneori cu ceava deosebit, vrea liniște, vrea hrană spirituală și mai vrea, ca orice minte de femeie sub patruzeci, o doză de admirație.
Coteam dimineață spre casa Jozefinei, cea frumoasă,  care este mai puternică decât boala cu care luptă și care are trei copii deosebit de simpatici, dar unul - fiul cel mai mare - în avantaj detașat, mereu ocupat și preocupat. El deține o fabrică de chipsuri lângă casa părinților și când maică-sa nu-i acasă, îmi deschide poarta, îmi pregătește lucrurile, mă păzește de câine și dispare fără măcar să-și dea seama cui i-a dat drumul în casă.
Deci, mătur și șterg praful cu peria de pene de pe pozele familiei zâmbind fericit. În copilărie avea o mutricică hazlie, pistrui și breton lins numai în poze cred că, dar s-a copt într-un chip pur și simplu atrăgător.
Îmi caut de treabă și îmi dau seama că aproape m-am împăcat cu ignoranța lui și a oricărui bărbat care trece pe alături absent, pentru că artificiile s-au stins, armele au ruginit, anii și-au luat avid tot cea au avut de luat. Straniu doar că gândurile acestea stăruie mai insistent în timp, și de la oboseală se acutizează, de parcă mintea nu are altă treabă decât să protesteze în zadar. Cand colo hop! dispare apa de la robinet, de la toate robinetele din casă, pentru că pe stradă se fac lucrări de reparație a sistemului de canalizare, iar lumea nici măcar nu a fost anunțată.
Eram pe la jumătate, nu puteam lăsa lucrurl baltă, căci pierdea ziua și banii, deci m- am dus la fiul în cauză să-i cer o soluție. El mi-a zis, fără să-și dezlipească privirea din monitor, că nu are rezerve de apă, nici timp să meargă să cumpere, iar apa din piscina nu poate fi folosită pentru că e sărată și conține prea mult clor. Atunci eu i-am zis că las totul așa cum este și mă duc acasă... pe două minute, să aduc apă. Și dânsul și-a desprins pivirea de la computer și m-a țintit prima dată de când fac curățenie în casă la maică-sa, cu admirație, drept că nu ca pe o femeie, ci ca pe o angajată care își îndeplinește funcția cu responsabilitate.

sâmbătă, 1 octombrie 2016

Praf pe iubire

S-au căsătorit, după ce ea rămăsese singura nemăritată în cercul său de pietene. El absolvise facultatea, încercase câteva posturi care nu i-au adus satisfacție nici bani și înțelesese că are nevoie de o schimbare. Mai exact, de o mutare într-un mediu benefic. Și a ales-o pe Susi, fată din mahala, dintr-o familie bună, înstărită, cu relații. Părea că sunt suflete pereche, că seamănă, că se completează, dar căsnicia i-a înstrăinat atât de mult, încât uneori li-i frică să rămână singuri, împreună, după aceeași ușă. Pe iubirea lor s-a pus un strat gros de praf, și eu nu sunt specialistă în din acesta. Mă duc la ei săptămânal să-l șterg pe cel care se vede, zboară îndrăzneț de la aparatele de aer condiționat și ventilatoare, străbate geamurile deschise toată vara și se amestecă cu sumedenia de păr împrăștiat prin casă. Susi (de la Susana, Asunsion, sau cine-o știe) nu trece niciodată cu aspiratorul. Are alte responsabilități, pe care le numește filozofic priorități: cumpărăturile, Zumba, Pilates, spălatul, care de fapt e auto, cina și în primul rând copilul - prin el iși motivează existența liniară. Îl duce la școală, zăbovește la vorbă cu alte mame negrăbite ca dânsa, își bea cafeaua cu vreo prietenă la ”Tres Palmeras”, cumpără pâine, vorbește cu cine îi iese in cale, pune rufe la spălat și iarăți se face vremea de adus copilul de la școală. Îl duce și îl aduce de la activități extrașcolare, iar cum într-o oră nu reușește să facă prea multe prin casă, mai bea o cafea cu cine nimerește la chindii sau privește serialul. Când am văzut-o prima dată avea cearcăne de oboseală, crea impresia că muncește opt zile din șapte, apoi mi-a zis că n-a simțit necesitatea să însușească vreo profesie. Moștenise casa de la părinți, o vilă la mare - de la bunei, și un cont grosuț - de la alți bunei, iar oboseala o copleșea de la rutină; prea multe avea de făcut pentru cei din jur și aproape nimic pentru sufletul ei. N-a învățat-o nimeni că pe femeie o prinde bine acea doză decentă de egoism și o pereche de vicii prinse ca florile de chip, la vedere, oriunde agață mai ușor privirile curioase. Când s-o învețe? La rugăciuneade seară sau la cea de după masă? Mama i-a povestit despre sfinți și aripi, nu despre ceea ce înaripează o femeie. 
Joi era ca de obicei foarte puțin satisfăcută (!) sub toate aspectele, inclusiv. S-a împiedicat de căldarea mea, nu i-a plăcut cum am șters oglinda din baie și geamul din debara. A oftat. A răsuflat greu. A icnit semnificativ. A aruncat supărată cămășile soțului pe masa mea de călat, demonstrând că motivul insatisfacției este tocmai acel pe care l-am intuit. M-aș fi putut supăra și eu, căci menajeră nu înseamnă slugă, și dânsa conștientizează, când este în duși mai buni. Aș fi putut s-o rog să nu mi se învârtească printre picioare și să nu-mi irosească timpul. Dar mi s-a făcut milă, am ținut cont că-mi plătește bine și trebuie să-i ofer din oficiu senzația de imprtanță, poate aceasta este una dintre puținele ei ocazii de a se simți importantă. Am mai șters o dată oglinda și geamul, am strâns apa din timpul meu neplătit, Mi-am luat banii pe care îi adun de fotbalul fiului și m-am despărțit respectuos. După ușă mi-am aranjat părul împrăștiat și blugii stropiți. Arătam desigur ca o sărăntoacă, ce tocmai ieșise de la dereticat, dar de peste geamul mașinii curate se vedea numai zâmbetul de mulțumire că m-am isprăvit cu munca și cu o femeie pe a cărei iubire s-a pus praful.

Crede-ma

Din tot ce s-a întâmplat în primul nostru an cel mai bine țin minte cum ți-am spus Te iubesc. Iar tu ai zis că dacă o sa repet aceste cuvi...