marți, 8 iulie 2014

Gaz! la feminin




Preludiu

Oamenii se împart categoric în două categorii - șoferi și pasageri, sub toate aspectele, adică în cei care au curajul să conducă și cei care se așează cuminți în transport și se uită fără griji peste geam. Eu mă aliniez la a doua categorie, cu tot curajul, prefer să mă uit peste geam decât să-mi pun viața proprie și altcuiva în pericol, mai ales când lucrurile nu depind doar de mine.

Poate fac parte din minoritate, dar niciodată nu mi-am dorit să conduc, prefer să merg pe jos, pentru distanțele mai lungi s-a inventat varietate de transport public, iar pentru comoditate e suficient să conducă soțul.

Toate și-ar fi avut cursul lor firesc, dacă rămâneam în Moldova, dar în Spania, fără transport personal, esti mai imobil decât în scaunul cu rotile, în special, dacă stai în suburbie, sătuc fără conexiune la rețeaua publică de transport sau într-o casă de câmp ori litoral. Așa că problema alegerii s-a exclus de la sine, când am început a închega propoziții în spaniolă, m-am înscris la scoala-auto. Teoria am susținut-o din prima, practicile, ca în poveste, tocmai la a treia și ultima șansă gratis, cred că anume aspectul financiar m-a și mobilizat s-o scot în capat: fiecare oră costând 30 EU și orice încercare de examinare în plus - sute de euro pe apa sâmbetei.
Permisul scos nu înseamnă decât că posezi suficientă inteligentă ca să reproduci informația la examenul teoretic și că la cel practic pur și simplu ai avut norocul ca examinatorul să nu fi observat cât de tare tremuri, nu ți-a tăiat calea nici un derbedeu, n-ai întâlnit semafoare în roșu, nici pietoni pe zebre în rampă; dar nu garantează că a doua zi vei ieși în trafic să manevrezi ca un pilot de Formula 1.

Procesul

Deci am luat-o din loc ușurel cu soțul pe bancheta de alăuri, ASCULTÂND și ÎNDEPLININD instrucțiuni.

- Scoate ambreiajul încet și apasă acceleratorul ușor.

Eu sunt tare docilă ori numai îmi pare, cred că mai mult îmi pare, pentru că  expresia lui trăda tocmai contrariul.

- Scoate ambreiajul încet și apasă acceleratorul ușor!!!!!!!!!!!!!!

Între a asculta și a îndeplini uneori se înalță un zid de netrecut.

- #lea. Scoate ambreiajul înceeeeeeeeeet și apasă acceleratorul ușooooooooooor.
„Încet” mai înseamnă lin, cu încetișorul, abia-abia, treptat, nu repezit, poquito a poco, JODER!, liniștit, domol, tranquilo, suave… Bărbatul meu rusofon întrece DEX-ul la sinonime pentru acest cuvânt.

Dacă eu, filolog de profesie și vocație, nu înțeleg sensul niciunui lexem din acest grup de sinonime, trebuie să-mi scot vreun certificat că-s întreagă la minte…
Să beau, dar ce e permis pentru șoferi? înainte de a mă așeza la volan, ca să nu mai tremur si să nu ajung la lacrimi. Peste o lună de condus împreună, am început să am coșmaruri cu mașina, peste două am renunțat cu totul la condus, de dragul liniștii și păcii în familie.

Bani aruncați în vânt! Viață întemnițată! Ei, dar între grădiniță, magazine, piață și centrul medical mă descurcam. În patru ani nu mi s-a făcut niciodată dor de condus. Nici-o-da-tă! Dar cum se întâmplă de obicei, nevoia te împinge în circumstanțe neprevăzute.

Anul acesta pe fiu l-am înscris la fotbal, stadionul se află la vreo doi kilometri de casa noastră. Inițial ne duceam pe jos. Îl luam de mână, fiica o așezam în cărucior, adică o prindeam cu centurile, pentru ca ea poate sări din mers, poate s-o ia la fugă după băiat, se pot hârjoni, împinge, strânge pietricele, bețișoare, sălta în băltoace - scărmăna nervii mei terfeliți rău de tot - și ajunge spre sfârșitul antrenamentului. Către iarnă drumul acesta prinsese a-mi părea tot mai saturat de încercări, dar și mai greu de parcurs la volan, când mă puneam să număr câte semafoare, giratorii și treceri de pietoni încap în doar doi kilometri.

Într-o bună zi mi-am luat inima-n dinți și am făcut-o, am oprit motorul la toate semafoarele în roșu și pe unde am mai avut de cedat prioritate. M-am întors teafără acasă, stresată, dar nu terminată de nervi. Și în următoarea zi iarăși am urcat să lupt cu frica și să-mi demonstrez că nu sunt mai bleagă decât băbuțele care nu pot băga ața în ac, dar se încumetă să zboare cu 120 km. pe autopistă.

Peste vreo două luni m-am învrednicit de o mașinuță mică, a mea, nemaipomenit de ieftină, veche și puțin fugărită. Pe care cu timpul am învățat s-o ascult și s-o aud, care mă învață să prind la curaj.

Pentru alde mine am și câteva sfaturi practice, deși cel mai bun sfătuitor e propria experiență:

- Impresia că toate mașinile din trafic vin peste tine este falsă, pietonii tot n-au intenția să se tocheze sub roțile tale, îți poți lipi un apțibild de începător și lumea o să se țină la jumătate de km. prudent de frica ta.

- Șofează cu o persoană care are multă experiență, dar și mai multă răbdare, bunăvoință și umor. Contraindicat cu soțul sau iubitul! În cel mai bun caz o să începă a crede că ai o problemă locomotoare, în ce mai rău o să-i piară pofta de a-ți savura locomoția în context intim.

- Șofatul e un exercițiu destul de dificil, absolut adevărat!, dar nu imposibil. Cam cum ai învăța a merge sau pașii de dans. Anume! comparația cu dansul mi se pare cea mai potrivită. Imaginează-ți că te înscrii la Salsa sau Bachata. Profesorul explică, explică, explică, explică, explică, pune muzica, arată, explică, arată, se oprește și te îndeamnă să repeți. Și tu repeți, ca un trunchi abia răsturnat cu beschia, a doua oară iese un pic mai bine, peste o săptămână nu mai numeri pașii, asculti doar muzica, adică motorul, dai de gust, prinzi curaj.

Epilog

Îmi amintesc începuturile, când trebuia să ies cu mașina, nu dormeam toată noaptea anterioară, parcurgeam și reparcurgeam drumul pe care-l aveam de făcut, schimbam imaginar viteze, ieșeam cu rezervă hiper-suficientă de timp și la orele mai putin aglomerate.

Cred că mă tem ca la început, pentru că nu depinde numai de mine, dar experienta a spart zidul dintre creier și extremități.

Nunta din Catral

ACESTA A FOST CEL MAI STRANIU LUCRU DIN CÂTE AM FĂCUT PÂNĂ ACUM. SÂMBĂTA TRECUTĂ AM FOST LA ACESTĂ NUNTĂ ÎN CALITATE DE MENAJERĂ :). NU ...