miercuri, 11 iunie 2014

Stăpâni la cârmă




Nu l-am citit pe Paul Carvel, dar mi-a placut gândul său rupt din cine știe ce context - foarte adevarat formulat, mai ales, referitor la mediteranieni: „Cine se uită lung la mare, deja plutește întrucâtva.” Dacă noi, aceștia crescuți în sânul continentului căutăm atmosferă și dispoziție pentru romantism, celor de la litoral le este suficient să deschidă ochii, să-i ridice spre milionul de nuanțe ale albastrului și se topesc în vise, deși nu-și împărtășesc cu prea multă generozitate trăirile.

Mediteranienii, ca nisipul de sub undele sărate, dau falsa impresie de statornicie, dar sunt măcinați constant de vânturi variabile.

 Își trăiesc viața plutind printe valuri cuminți uneori, alteori gata să-i acopere la primul gest neatent. 

Spre deosebire de noi, crescute între dealuri, sub cerul înclinat, dânșii au o relație convențională cu limitele și nu se preocupă de capăt, la vederea orizontului.

Vorbesc tare și n-au timp să asculte. 

Zâmbesc de fericite și de durere tot zâmbesc.

Sunt pasionali, stăpâni pe instincte. 

Privesc înflăcărat, dar nu pârlesc cu privirea. 

Își păstrează lucrurile și gândurile în ordine.

Preferă culorile vii, mult alb și albastru. 

Nu-și acoperă capetele nici nu le apleacă în zadar. 

Sunt stăpâni pe vasul lor și nu lasă cârma în grija altora.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Interviu indecent

Îmi povestește aseară Alma că a susținut cu succes probele pentru un interviu de angajare. Dar tare indispusă îmi povestește. - ... m-au...