miercuri, 25 iunie 2014

Post-message

Discuțiile noastre scrise în ferestruica din stânga-jos a monitorului, seamănă, într-un fel, a teste de stare și morală. Diferite de contactul viu, cu partea lor bună și cea sub așteptări, ne potolesc foamea de comunicare și anesteziază dorul.

După ce închid și rumeg literele care au format cuvinte, au pretins să transmită idei, dar s-au plimbat încolo-încoace goale de sentimente, realizez că ferestruica e doar o momeală, o gumă de mestecat antrenând mandibula, lăsând un gol aromatizat în stomac. Rămân la fel de pustie la patru mii de kilometri de dor, fără a-ți spune cel mai important lucru:

„Dacă găsești puteri să-ți îndrepți colțul buzelor într-un zâmbet senin poate nu întotdeauna înseamnă că ești bine, dar uneori demonstrează că ești mai puternică decât necazurile care te hărțuiesc nemilos din toate părțile. Să le numim politicos „necazuri”, pentru a evita trimiterea directă la oamenii care îți perforează accidental viața, fără a se sforța să însemne ceva, cărora nu le pasă de existența ta, nici dacă ești bine sau mori pe dinăuntru, acei care ar împinge cu mâinile goale pământ peste sufletul tău sângerând.” SEND

Sper ca aceste gânduri să valoreze măcar cât a zecea parte dintr-o îmbrățișare și cât a mia dint-o seară petrecută împreună.


2 comentarii:

  1. dorul nu are litere...
    ciudat cum nu e sesizabil dorul asta cind traim in limitele unei granite... si devine asa insuportabil cind am depasito...

    RăspundețiȘtergere

Interviu indecent

Îmi povestește aseară Alma că a susținut cu succes probele pentru un interviu de angajare. Dar tare indispusă îmi povestește. - ... m-au...