vineri, 6 iunie 2014

Bliț de cursă lungă

Este imposibil să traversezi viața ancorată într-un singur sentiment, fără momente anapoda e imposibil să te bucuri de cele frumoase. O fi acesta prețul vieții: să pierzi, să fii trădată, înșelată, să te doară de boală sau pe dinăuntru până la lacrimi. Numai cu timpul îți dai deama cât de puțin contează prin ce treci și cât de mult importă cum le treci, cum reacționezi, cum le stăpânești pe toate, ce gânduri semeni și crești, să te vindeci. Dacă te apuci de colecționat răni sângerânde vei trăi ca o pasăre rănită, incapabilă să mai zboare vreodată.

Poți să-ți cumperi o haină nouă, o ojă deochetă, o înghețată, să stai la un ceai cu o pereche de urechi libere, să fugi, să te ascunzi de oameni, de tine, să faci terapii și yoga, și jogging, dar nimic n-o să-ți injecteze mai multă poftă de viață decât o nouă dragoste.

Cel mai frumos detaliu al unei relații este primul scurt circuit, produs, evident, la primul contact. Ori primul scurt circuit, în general. Pentru că se întâmplă uneori să cunoști omul de mult timp, să te macini în aceeași sită, să treci prin același dârmon, dar nici să-ți vină în gând că te-ai putea îndrăgosti.

Magie există. Fiecare o simte în măsura în care este pregătit și descis să o simtă. Momentul în care te asaltează fiorii și este adevărata magie.

Dacă fiecare dintre noi suferă de nebunie, într-o formă nepericulos de ușoară, tind să cred că forma aceasta erupe autentic de frumos în momentele de scurt circuit. Când par în plus palmele cu tot cu brațe, de nu știi cum să le stăpânești, mai ales, unde să le bagi, dar, în același timp, nu-ți ajung numai două brațe pentru a atinge și a cuprinde. Când nu poți lega două cuvinte, uiți în ce limbă vorbești și dacă vorbești în fapt, dar îndrugi necontrolat gogomănii, pentru care ți se face rușine pe loc. Când nu-ți ajung ochi să admiri, nici nări să-i înghiți mirosul. Nici aer! Nici o viață să te saturi de iubit.

Credeam în magie și eram sigură că în viața mea acest lucru trebuia să se întâmple ca un bliț sau deloc. Eram oarecum pregătită pentru deloc și nu m-ar fi preocupat, dacă statutul meu nu i-ar fi preocupat atât de mult pe cei apropiați.

Noi ne-am văzut o singură dată și jumătate. În total, două ore, cu tot cu floare, cafea, dialog despre nimicuri, schimb de telefoane (mătincă și de adrese). La a doua întâlnire eram aproape căsătoriți.

Ne-am căsătorit. Am plecat departe cu un bărbat necunoscut, dar al meu. În primul an, mama, care știa cel mai bine că nu-i suflu nimănui în borș, se uita preocupată la toate microbuzele ce veneau de la Chișinău, dacă nu mă întorc cu valiza, pe totdeauna. Tata tot nutrea un grăunte de neliniște, care niciodată nu încolțește în vorbe goale.

Au trecut 7 ani de la bliț. Pe mama n-o mai preocupă microbuzele, tata și-a scos de pe suflet neliniștea. Ne leagă două SENSURI superioare ambițiilor, diferențelor de opinie, convingerilor; apartenenței etnice și politice; o zeamă dreasă ca la soacră-mea acasă și ziua de azi.

2 comentarii:

Interviu indecent

Îmi povestește aseară Alma că a susținut cu succes probele pentru un interviu de angajare. Dar tare indispusă îmi povestește. - ... m-au...