vineri, 13 ianuarie 2012

Cuib de rândunici

Ar fi trebuit mai întâi să recunosc că nimic nu-mi place la dânsul în afară de faptul că-mi place...

Ținuta lui de dandy, la propriu și figurat, n-o eclipsează nici un trening, uniforma militara, pufoaică sau salopetă de gunoier... n-are privirea adâncă cicatrizată de o inteligență educată în biblioteci prăfuite sau de armata vieții. Cucerește printr-o frivolitate inocentă, dulceață în zâmbet, scânteie  în ochi, căldură și liniște debordând din figura-i străină agitației.

Un film și un serial văzute cap-coada într-o săptămană, cu același actor și pentru actorul despre care scriu, e... hai! să explic mai detaliat cât de exagerat. Serialele, cu temperamentul meu impacient, aproape nu tolerez, poate numai, ca să sustin atmosfera și plăcerea casnicilor. Nu-mi mai amintesc când ultima dată, nici pentru care caracteristici un film m-a imobilizat pentru toată durata difuzării în fața ecranului.

На крючке -i o comedie ușurică, lejer devorabilă - mi-a împlinit seara de duminică și mi-a lăsat un gust placut, care nu te face dependentă și la care ai vrea să mai revii, fără exces și abuz. Ei, dar dacă în următoarea zi nu era să-mi proptesc atenția în Lastochkino gnezdo, nu eram azi cu gândul la actor, nu mi-aș fi amintit nici de interviul cu el, nici de alte filme pe care le-a protagonizat.

Să mi se fi întâmplat asta în prima săptămână de căsnicie, barbatul meu,  și-ar fi pus un milion de intrebari sie și numai una mie "-WTF?"... Uneori, și dânsul deja știe, mă doboară câte-o criză de admirație pentru vreo celebritate, exclusiv pentru celebritate si numai uneori... se simte, căci comportamentul meu suferă un fel de metamorfoză, exact cât se poate metamorfoza comportamentul unei gospodine în raza bucătăriei - mai creativă și un pic absentă, distrată și foarte sensibilă.

Am răscolit rețeaua. De notat. Unica și cea mai mare pretenție a mea față de celebrități este ca talentul să nu-i altereze calitățile umane. Om să fie! - geniu... sau mai puțin. Adică un rol jucat bine nu mă convinge până la capăt, nici chiar o carte redactată fară carențe și nici o melodie interpretată impecabil, dacă descopăr că dincolo de aparențe înfumurate se ascunde un suflețel negru, mistuit de răutate. Am privit și am citit tot ce purta eticheta Константин Крюков. Băiatul acesta simpatic, atât de tânăr, cu un portofoliul burdușit de preocupări și realizări, gândește senin precum i-i chipul. Energetica omului e parfumul pe care nu se spălă sub nici un duș, nu-l disimulează nici o altă aromă, se simte la fel... de departe, de-aproape sau în lipsa oricărei distanțe...

Iarăși n-am scris nimic... Poate s-a înțeles că mi-a plăcut imens serialul, actorii, m-a mișcat dureros subiectul și dragostea imposibil de păcătoasă, am trăit o săptămână de emoții. Iarăși m-am gândit la sensul vieții, la cum să fiu o mamă si o soție bună, la cei dragi de aproape și la cei dragi de foarte departe.

marți, 10 ianuarie 2012

rutina sărbătorii

 











Exact în noaptea când dangătul clopotului acompaniaza trecerea  ulitimelor secunde ale anului vechi și începe altul nou cu gura plină de alcool dulceag, pișcat de limba și calorii în stomag cât ai  de ars un anotimp la sală sau pe trotuarele orașului drag, un haKer ingenios din partea locului a preferat să-și bage... piciorul în sărbătoarea tuturor.
De singuratate, cred eu, de răutate zic managerii provaiderului local, de purici râioși susțin în cor suferinzii care au rămas în săptămâna de după Revelion fără Internet și fără Televiziune prin cablu, 400 de antene paralizate de un virușel necunoscut și vacanța dată peste cap constituie doar o parte din paguba materială și morală adusă liniștitului orășel provincial.
O săptămână de lipsă din rețea echivalează cu un an lipsă de acasă sau cu doi lipsă din localitatea dragă. Viteza-i viteză! Pentru prima dată mi-am dat seama că la monitor poți aduna ani pe bune, în minte și suflet, dacă admiți să te afecteze tot ce-ți nimerește în fața ochilor...
Și încă ceva, după o săptămână de absență vezi nu pur și simplu vizualizezi cu alți ochi imaginile peste care altădată treceai fără să te implici emoțional, lucruri menite să bucure îti trezesc niște trăiri, hai să le numim convențional - contradictorii:)


caciulile de Moș Crăciun sau mai bine-zis aglomerația lor,
pozele de profil ale inșilor îmbrăcați nu după anotimp - pe asemenea frig în pielea goală
texte de felicitări copiate și răscopiate


cărțile poștale cu sfinți și pomi împodobiți
TAGUIALA 
clipurile din YOUtube SHAREuite, sa fie!

în concluzie -  n-am pierdut prea mult... 

pe de altă parte, fără asta viața mea ar fi mult mai altfel, spre rău desigur, recunosc că mi-a fost tare dor de pribegirea prin bloguri, de poze noi, statusuri ingenioase, știri de acasă., oameni dragi! 


Crede-ma

Din tot ce s-a întâmplat în primul nostru an cel mai bine țin minte cum ți-am spus Te iubesc. Iar tu ai zis că dacă o sa repet aceste cuvi...