joi, 29 decembrie 2011

Dragostea-i ca apa


Dradostea-i ca apa. Poate lua diferite forme - lichida, congelata sau vapori... Poate avea culori sau miros diferit, poate fi dură sau moale, poate sta pe loc, curge linistit ori năprasnic.

Dragostea poate fi diferită, diferită ca apa. Dar are aceeași componență, obligatoriu și veșnic aceeași - doi de H și un O - orice altă formulă înseamnă și altă substanță.

Dragostea constă din interes, atracție și capacitatea de ați sacrifica propriile interese pentru binele altcuiva. În caz contrar, nu mai putem vorbi de dragoste, încearcă să nu te minți...

Apa înseamnă viață. Unde nu-i apă, nu-i viață, cum nu-i viață unde nu-i dragoste. Dragostea e forma ideală a apei. De apă nu te îngrași, nici nu te ții sătul, fiecare cu cantitatea sa de a-si menține existența.

Dragostea nu rănește, nu lovește și nu omoară, cel puțin n-ar trebui, dacă-i îngrijită cu o doză mică de rațiune.
E primul motiv pentru care deschid dimineața ochii.

Vă doresc un an mai bun!
Să nu însetați și să nu încetați a iubi!

duminică, 25 decembrie 2011

Moș Crăciun - în pantofii lui tata...

Nu doar moldovenii sărbătoresc Crăciunul și Anul Nou mai bine de jumătate de lună. Să luăm spaniolii... Primii pomi împodobiți i-am observat prin geamuri, când în calendar încă  n-apărea decembrie. Cărucioare ticsite cu jucării, mâncare și băutură au prins a abandona supermarketurile de prin noiembrie,  prevestind parcă potopul, asta daca la potop îți arde de mâncat, băut și jucat.

Aștept sărbătorile așa-și-așa, un așa e pentru reflexul format tare demult, iar al doilea, pentru singurătatea festivă cu care petrecem departe de-ai noștri.

Pentru copii ne-am răsuflecat mânecele... și pentru ADAPTARE. Noi ne-am convins din moment ce am făcut primul pas în lumea asta nouă că odată cu al doilea trebuie să aceptăm realitatea, să ne conformăm și să prindem ritmul, ori nu mai scăpăm  niciodatăde eticheta - categorie inferioară...
 
... împodobit pomul, decorat salonul, pregătit mâncare, pus o față de masă nouă, lumânări, deghizat în Moș Crăciun - pe NOU.
Un copil se mulțumește cu mai puțin decât te aștepți! Gest apreciat! Surprindere! Fericire!

Când să urcăm prin dormitoare, Mihăieș îl iscodește absolut serios, aproape în șoaptă pe taică-său
- Tu ești Moș Crăciun?
Pe copil nu se cade să-l minți, ș-atunci o poți face pe evreul, răsunzându-i cu vreo întrebare, despre care el încă nu banuiește că-i neinspirată, la întrebare.
- Ei, dar tu că porți căciulă de Crăciunel ești Moș Crăciun?
- Nu... descumpănit... neconvins... dar tăcut, capitulează, preferă să amâne discuția asta pentru altă dată, când îi va fi mai puțin somn...

Oare ce nu l-a convins? Capotul roșu, special nepurtat de luni, să nu miroase a mama, dosit departe de curiozitatea inocentă... Barba stufoasă, ce nu lăsă să se întrevadă nici un colț de sprânceană de-a lui tata... Toiagul lung de la mop... Până și bocancii i-am scos dintr-o cutie în care covețuiau cu un păiangen solitar. !pentru cei neexperimentați, încălțămintea-i primul detaliu care-l trădează pe un Moș Crăciun neveritabil. Asta ne-au confesat-o nașii anul trecut, după ce verișoara Andriuța a exclamat îngrijorată:
- Uite, mamă! Moș Crăciun a venit în pantofii lui tata!!!

Zău că din moment ce-ai sters trei rânduri de sudoare, să le pui cat mai convingător la cale pe toate, o eroare nevinovată te face să te simți criminal recidivist, prins în flagrant...

Dar ceea ce s-a întâmplat în dimineața următoare a depăși așteptările bune și rele ale fiului nostru. Oricine intra în casa noastră aducea cadouri de la același  Mos Crăciun și au prins a se îngrămădi întrebările De ce n-a adus toate cadourile odată?, De ce sunt împachetate în hartie de alta culoare?, De ce le-a lăsat prin case străine? etc. și a se îngroșat neîncrederea...

La anul, de-atâta rușine, Moșul n-o să mai aibă nas să dea ochii cu copiii noștri... O să lase cadourile sub pom.





vineri, 16 decembrie 2011

gânduri ca la carte

Trăiesc cu lectura aceasta de ceva timp...Mai mult mă gândesc la ea decât aș căuta s-o duc la capăt.
Mi s-a mai întâmplat și alte ori, ca o carte să mă absoarbă total, să-mi  șteargă hotarul relativ dintre realitate și imaginație. Uneori am impresia că subiectul se materialiazează undeva la doi pași, că dacă mă concentrez ma tare, aș putea contempla pe viu secvențele citite .
Dincolo de curiozitatea pentru deznodământ mă posedă plăcerea de a urmări trăirile și reflecțiile autorului. Aleg timpul de-a o ține în mâini, ca să mă deconectez de preocupările cotidiene. Să înțeleg.
Coelho nu culminează cu O Aleph, ca să-l fi îndrăgit, trebuia să-i fi citit vreun roman mai vechi. Dar te face să gandești, ca el sau.., altfel, nu conteaza. Numai pentru faptul că mă face să gândesc, l-am îndrăgit enorm.

Despre viață, dragoste, moarte și încă ceva ușor de imaginat, greu de demonstrat... O Aleph e despre revenirea omului pe pământ de repetate ori, reîncarnare, viața veșnică a sufleului și alte dogme ale unei filozofii optimiste, născocită pentru cei ce se tem de moarte, pentru cei care nu se pot împăca cu pierderea oamenilor dragi, pentru cei cărora o viață li se pare puțin și pentru cei care râvnesc obsesiv la un alt destin.

Poate trăiesc prima dată... nu-mi amintesc nimic din viețile mele anterioare. Există oare suflete care trăiesc prima dată? Sufletele care nu mor, n-ar trebui nici să se nască... Adica unde-i inceputul sau capătul acestui cerc impenetrabil? E logic că veșnicia n-are sfârșit... Daca la baza acestei filozofii stă măcar un gram de adevăr, reiese că nici Dumnezeu nu omoară, ci doar decide momentul transformării materiei.

N-am avut niciodată dejavuuri, nici lângă oamenii care mi-au recunoscut că aș fi făcut parte din vedeniile lor ireale. N-am nici cea mai vagă senzație că mi-aș fi repetat existența în alt corp, loc sau timp. Și nu-mi dau seama ce mă împiedică mai mult să accept ideea - lipsa desăvârșită de imaginație creativă sau faptul că iubesc nemărginit această viață. Mai mult decat viața iubesc doar oamenii care fac parte din ea...

Recunosc că Religia mă face fericită, mă face fericită și faptul că nici unei Filozofii nu-i stă-n puteri să-l nege pe Dumnezeu.

Nunta din Catral

ACESTA A FOST CEL MAI STRANIU LUCRU DIN CÂTE AM FĂCUT PÂNĂ ACUM. SÂMBĂTA TRECUTĂ AM FOST LA ACESTĂ NUNTĂ ÎN CALITATE DE MENAJERĂ :). NU ...