joi, 25 august 2011

mai bine ca Acasa

nu-i momentul sa scriu despre asta, in pragul sarbatorilor, dar tocmai m-am intors si inca ma simt Acasa.

cred ca la Puskin am citit: "eu imi urasc Patria, dar mai mult ii urasc pe cei care n-o iubesc!" Nu-s mare admiratoare a liricii ruse, dar fraza asta reprezinta cel mai clar si atitudinea mea fata de Moldova si moldoveni. Cu atata m-am ales de la marele clasic; numai ceea ce iubesti cu adevarat poti uri cu adevarat si nimic nu te impiedica sa te patrunzi de ambele sentimente concomitent.

am fost acasa... chiar de la primul contact cu lumea de acolo intelegi cum ar putea fi reprezentate formele vizibile ale nefericirii, nu atat expresia fetei, mimica, cataturile, cat energetica pe care o transmite intreaga figura, te ingrijoreaza cu adevarat. Perechi de ochi tristi, disperati si speriati te sfredelesc ca razele Roentgen, de parca te-ar invinovati pentru tot raul din viata lor.

ne-am apropiat de tejghea la "Franzeluta", cu copiii in brate, Mihaies vroia napoletane cu halva, iar Iana turte dulci cu nuca. Atata am si cerut, vanzatoarea ne-a privit cu mila, adica: "saracii, vai de voi, nu va ajung nici mainile sa faceti fata la povara..." dar cand Mihaies a dat glas si inca in spaniola, femeia, ca electrocutata si-a schimbat mimica si atitudinea. Ochii i-au scanteiat de nu stiu ce sentiment neclar, m-am apucat sa caut stresata prin geanta de parca-i datoram din momentul nasterii ceva,.. am putut citi (cenzurat) doar: "ma bateti la cap cu 200 gr. de napoletane si 3 de turte dulci..."

in Moldova nu poti consuma nimic fara recomandare. Nu te poti apropia de nici un stomatolog, frizer, notar traducator, mecanic, avocat, cosmetolog, lemnar, electrician, instalator,  fara a fi prietenul, fratele, varul, cumatrul CUIVA! Adica te poti apropia, dar n-ai nici cea mai mica garantie de :) garantie, calitate si responsabilitate pentru serviciul prestat. Asta da de gandit! Am cumparat  din Piata Centrala un kg. de Kiwi, jumatate s-au dovedit a fi stricate, nemailuand in calcul cele 200-300 gr. de care m-a amagit la cantar... asta pentru ca pe femeia, de la care cumparam cu 4 ani in urma, n-am mai gasit-o in acelasi loc...

Nici in tara asta libera si democrata n-am invatat nimic despre adevarata economie de piata, pentru ca la varietatea infinita de produse alimentare preturile aproape nu difera, painea are acelas pret de 50 de centi in mai toate magazinele si laptele; si carnea, si pestele, si detergentii, si hartia idienica sunt la un pret mai mult sau mai putin asemanator. Cred ca de asta nu-i trece prin cap europeanului inapoiat sa cumpere marfa de la un colt de strada si s-o vanda la altul. Ori la noi nu te poti apuca de cumparat pana nu "studiezi piata." Cel mai anapoda mi se pare insa ca in Super-Mini-Marketul satesc de la capatul civilizatiei preturile sunt de doua-trei ori mai mari decat in capitala. Are cumva cineva impresia ca milionarii Moldovei s-au retras la tara?

Realitatea asta ne si modeleaza expresia vesnic trista a fetii.

Despre ce fel de amabilitate, bun tratament si zambet binevoitos sa mai vorbim..?

Dar lumea totusi zambeste, cine a spus ca moldoveanul nu zambeste?

Zambeste hatru si nervos cand te inseala la cantar sau la termen de valabilitate, la calitate si la de toate.

Chicoteste dispretuitor cand vede pe cineva mai demodat, mai inapoiat, mai umil sau mai modest.

Ranjeste rautacios cand il ia la calarit invidia.

Rade smechereste cand are de gand sa sara peste capetele catorva fraieri de la coada.

Se hlizeste intr-aiurea, pur si simplu fara treaba, cand cine stie ce se intampla in creierul lui, dar parca americanului sau europeanului ii trebuie alt motiv pentru a-si insira smile-ul fals pe toata mutra...
Sotului meu ii place sa zica, noi acolo traim, iar aici lumea supravietuieste, aici regulile sunt mai dure, viata e mai dura, iar oamenii se adapteaza la realitare, adica devine duri. Chiar asa, cum sa-ti permiti relaxare si uitare de sine, cand mereu trebuie sa stai cu ochii in patru, ca, daca inca nu te-a tras azi nimeni in teapa, nu-i meritul tau ca esti destept, ci pur si simplu inca n-ai iesit in lume...

duminică, 21 august 2011

ma simt ca o vaca (Wizzair)


incep cu sfarsitul. Ce bine-i ca suntem acasa, baiti si odihniti. Fac o mancarica buna, fiecare se aseaza la locul lui, nici televizor, video, centru muzical sau computer nu ne trebuie, pur si simplu mancam in tacere.


acasa-i cum numai acasa poate fi. Mama mi-a zis ca acum vreo cativa ani, cand tineau vaca la casa, li se intampla un lucru ciudat cu toate viele recent cumparate, acestea, cand se intorceau de la pascut,  se trageau la vechiul stapan, pana fatau in noul ocol.


ma simt ca o vaca :)... Cu fiecare reintoarcere in Moldova inteleg tot mai clar ca n-am sa revin niciodata acolo cu traiul, dar am sa ma intorc an de an si vara de vara sau anotimp de anotimp, pentru contrast, pentru a-mi da seama cat de bine mi-e aici, unde mi-am nascut ambii copii.


cei 4.000 km. de data asta i-am facut mai repede si mai ieftin, (am achitat vreo 180 EU pentru 4 pers. intr-o directie) cine n-a calatorit cu wizzair inca, sa indrazneasca - accesibil si comod. Concurenta la preturi le face numai blueair.


preturile variaza ca la bursa de valori, recomand sa le urmaresti cateva zile, ca sa-ti faci o idee. Pentru a procura biletul ai 24 de ore si doua optiuni - prin cont bancar sau card. Ai voie sa iei 10 kg. bagaj de mana - gratis si valize de 30 kg. la 15 EU, cate poti duce :). Pe mine m-au cucerit cu grija fata de parintii cu bebelusi - unda verde la toate cozile, caruciorul l-am pastrat pana la intrare in avion si n-a fost taxat.


zborurile low cost de noapte n-au mese incluse si-i mai bine sa nu comanzi mancare - semifabricate chinezesti puturoase, in schimb apa, cafeaua si ceaiul sunt mai ieftine decat in duty free.


pana aici - capsuna in ciocolata :).


pacat ca ai mei nu stau in Bucuresti, caci partea proasta a calatoriei consta tocmai in cei 460 km. dintre Bucuresti si Chisinau. Ca sa nu le dai o bataie de cap in plus rudelor cu transbordarea, e mai convenabil de folosit transportul public - curse zilnice la 7.00, 8.00, 9.00, 10.00, 11.00, 12.00, 13.00 din Autogara Chisinau catre Filaret Bucuresti si invers la aceleasi ore, la doar 250 lei MD sau 30 EU, 70 lei RO inapoi. (bagajul nu se taxeaza, copiii achita jumatate de pret). Majoritatea soferilor merg pana la aeroport, exista insa si dintre cei care cer 5 EU pentru a trece pe acolo. Drumul nu-i usor, soferii mana ca la Formula 1, la popas ne-a ajuns  microbuzul care s-a pornit cu o ora mai tarziu. Cred ca de asta jumatate dintre calatori si-au scos la indemana cate o punga de plastic. Daca ajungi prea devreme in Baneasa, cu bagaje si copiii obositi, nu doar n-ai cu ce omori timpul, dar n-ai nici pe ce te aseza. Aeroportul e mititel-mititel! Vara mai e cum mai e (iarna presupun ca-i sinistru) te intinzi pe toloaca din preajma, scoti punga cu cele 3 kg. de rasarita prajita, sa se vada cine esti si de unde vii sau pur si simplu stai, ca-n banc: "- Ce, mos Ioane, stai si te gandesti? -Nu, numa stau..." Ori iei cu tine o carte. AJUTA!

Noi ne-am bucurat de compania Angelicai: mai o vorba, mai doua, cu ochii tintiti in copiii nostri sotiosi, timpul a trecut parca mai usor.

Ultima incercate de nervi si sanatate a fost sala de asteptare, dupa controlul pasapoartelor, lesinati de caldura, am rezistat ieroic vreo 80 de minute cu copiii in brate pana la mult asteptata imbarcare.

Nu ma plang, scriu pentru cei care vor face acelasi drum, poate le prinde cumva bine...

Zbor usor cu aplauze la aterizare!

Nunta din Catral

ACESTA A FOST CEL MAI STRANIU LUCRU DIN CÂTE AM FĂCUT PÂNĂ ACUM. SÂMBĂTA TRECUTĂ AM FOST LA ACESTĂ NUNTĂ ÎN CALITATE DE MENAJERĂ :). NU ...