miercuri, 18 mai 2011

pe drum de flori

cum e corect? terapie cu flori, terapie de flori, floroterapie, terapia florilor, terapie infloritoare :) sau ... mai cum..?

nu c-as fi pasionata de flori, nici nu-mi place sa le primesc in dar, flori un barbat ofera cand n-are bani, dar are imaginatie, sau cand are multi bani, dar n-are imaginatie - parerea mea pur subiectiva.

azi am fotografiat florile in drum spre gradinita lui Mihaita si inapoi, da-da cu carucior, cu doi copii mofturosi si iritati de foame si somn, eu m-am rasfatat - o data intr-o suta de ani se iarta sa fii mama incapatinata si captiva esteticului :).

Zona asta imi placea la inceput tocmai pentru ca se deosebeste radical de imaginile cu care mi s-au obisnuit ochii acasa: suprafata plana, palmieri, cactusi enormi chiar pe marginea drumului, insuficienta de verdeata, exces de soare... stam in ceafa Spaniei, daca o iei de-a dreptul pe Marea Mediterana, faci vreo 150 km. pana-n Africa :).

Aclimatizarea s-a dovedit a fi cel mai dificil si de durata proces. Atata caldura vara la noi se acumuleaza numai intr-o incapere inchisa langa un cuptor incins. Pe la amiaza nu vezi nici tipenie pe strazi - SIESTA - familiile savureaza pranzul copios la umbra sau in salonul cu aer conditionat! apoi trag un pui de somn, sa scurteze asteptarea racorii.

Serile se lungesc pana pe dupa miezul noptii - vine vremea cafelelor la terase, cumparaturilor, gospodaritului, plimbarilor, sportului, e vremea cinei fara graba, a discutiilor paterice, vremea familiei, mai cu seama vremea copiilor si a nepotilor...

sâmbătă, 14 mai 2011

de 12 mai

despre Ea, dacă n-o cunoști, e mai bine să nu vorbești, oricine se încumetă să vorbească de altcineva, decât de sine, riscă să pară superficial.


riscantă și (...) recunoscatoare îndrăznesc să scriu pentru ea.


prietenia noastră ia forme virtuale tot mai pronuntate, dar foarte puține plăceri reale se compară cu placerea de-a comunica cu ea sau de a tacea cu ea.


Ea face parte din viața mea sau eu fac parte din viața ei - nici nu contează, nici nu schimbă nimic - ne relaționăm pe linii paralele, cele mai importante linii paralele dintre toate liniile importante: fiecare cu destinul său, cu fericirea și cu suferința sa - ale sale, fără exagerări, înmulțite la patrat și la cub.


Ea reprezintă generația care a cucerit Chisinaul cu 20 de lei în buzunar, trei mese zilnice din ceai și pâine; o singură haină și pantofi buni, pe care le-au purtat toate colegele de cameră la cămin; învațat, învațatînvațat pentru bursa vitală; muncit și iarași muncit pentru a demonstra lumii și sie că are dreptul să îmblanzească orasul neîmblânzit. Pâna azi muncește în loc să trăiască și trăiește muncind... și are o bucățică de lume sub soare... la picioare.


Ea are gust! ca să întelegi ce înseamna bunul ei gust trebuie să adulmeci o mâncare pregatită de ea sau s-o vezi ieșind dimineața din casă, proaspătă și radiantă, să-i cunoști fiica - întruchiparea celui mai frumos vis împlinit, să privești împreună cu dânsa filmul ei preferat sau să-i asculți muzica, s-o urmezi la cumpărături sau s-o urmărești pur și simplu.


Ea are vrednicia de a ierta! nu ca zecile dintre cei ce-și ascund dupa fraza: "Te-am iertat!" mânia sau indiferența, pentru ea a ierta înseamnă exact ca în Biblie - a resuscita iubirea către cel ce o rănise.


Ea și-a început viata de soție cum majoritatea soțiilor și-o termină... cu doliu și un drum bătătorit la cimitir... Ea a gasit puteri să meargă înainte, să nu dispere, să se încreadă în lume și în destinul deloc simplu, să se pună în poară cu omoii care și la treizeci-ș-olecuțică de ani o tratează ca pe o copilă rebelă și nostimă, să demonstreze că tot ce contează la o femeie frumoasă e sufletul ei curat și plin de dragoste.

așa-și permite să fie numai o femeie adevarată, o femeie adevarată este obligată să fie fericită și mai mult nu are nicio oblogație față de nimeni...

la mulți ani, dragă LIDUȚA!

luni, 9 mai 2011

gospodine in evolutie


dupa ce m-a dezamagit un blog culinar, mai bine-zis autoarea lui de 150 kg., mi-am promis sa nu scriu niciodata despre mancare in blogul meu. Numai ca promisiunile, lucru stiut, se dau pentru a fi nerespectate...


ce m-a incitat dar la "delict" - pasiunea mai noua - pribegitul prin bloguri. Am citit la cineva un postulet  - pro_neobhodimoe, cu esenta, care m-a si facut sa inventariez produsele indispensabile din bucataria mea, apoi sa revin imaginar prin cuhniile bunicelor si-a mamei, pentru o eventuala comparatie sau asociere.
tare mult a evoluat bucataria femeii din familia mea in ultimii 34 de ani, pot rotunji cifra fara rezerve... deci in ultimii 30 de ani.


Bunica Eufrosinia tot veacul ei de femeie gospodina si-a mentinut neclintita pozitia ca cea mai buna mancare se face la cotlon cu lemne gustos mirositoare de pomi, cu ripca, ciocalai si butuci de vie. Si azi ma mir cum reusea sa gateasca zeama limpede-stralucitoare cu taitei ca firul de par divin si verdeata imbatatoare la para necontrolata.


stia sa faca o singura salata, cateva bucate mai deosebite de sarbatoare si ceaune varvonate de borsuri si scazut. Cu mila Domnului si din sufletul ei nelinistit, iesea totul nedescris de delicios - imi amintesc miracolul - la masuta lor de lemn, pe scaunele mici sau pe genunchi,  incapeau toti nepotii,  feciorii si nurorile, daca nu se rusinau - la toti le ajungea din fasolele cu jumara si varza murata.


nu cred ca bunica Eufrosinia s-a gandit vreodata in viata ca mancarea poate fi o placere, o delectare sau  un alint; ea a supravietuit anii de razboi si pe cei de seceta, foame, saracie, cand sa-si mai traga sufletul au navalit-o pruncii, apoi nepotii, apoi bolile... Am intrebat-o odata care-i mancarea ei preferata si mi-a spus "Coaja rumena de mamaliga de pe fundul ceaunului cald..." dupa o tacere lunga a mai adaugat "... cu lapte..." Abia mai tarziu tata mi-a explicat subtextul: in vremea foamei, cand ei n-aveau nimic de fiert in ceaun, vecina, dupa ce-si hranea copiii, ii miluia cu ce-i ramanea...


Bunica Eliza - mama a opt copii  de la 9 ani (orfana de mama), iar dupa majorat a inca trei, s-a nascut cu har pentru gatit, ca alta explicatie n-am... pana acum, daca ma concentrez putin, imi revin gusturi si arome de bucate gatite de ea cu mult drag. Pastra secretele ei neimpartasite, un contact special cu oala de pe foc si multa dragoste pentru cei carora le pragatea de-ale gurii.


Mama reprezinta cea mai clara trecere dintr lumea veche si noua a bucatariei autohtone, dibace la butoanele cuptorului electric si la manivelele aragazului, a cerut sa i se zideasca cuptor ca la maica-sa si cotlon ca la soacra-sa, aproape de capatul lumii reale, in epoca cateringului, ea inca mai coace paine framantata cu semnul crucii, umple beciul cu conserve hand-made si ne asteapta cu zeama limpede si placinte.

nu stiu eu la ce treceri sau stagnari ma raportez. Recunosc ca n-am aprins niciodata-n viata focul in cuptor, nu ma pricep la conservat si nici nu-mi pun problema. In bucataria mea ierarhia produselor neaparate demareaza cu sarea si uleiul de masline, legume proaspete, 3-4 feluri de carne, cereale, boboase fierte si congelate, fructe proaspete-obligatoriu!...

Ca sa scap odata de intrebarea "Da azi ce mancare mai fac?" mi-am inventat un orar conventional:
Luni-paste cu branza sau cascaval, sau sos, sau ceapa verde, pastrama si smantana - CARBONERA- preferata mea!
Marti-cartofi - pureu, scazuti, cu varza, ciuperci, carne, parjoale, smantana si marar...
Miercuri-boboase (linte, nahut, fasole, mazare etc.) cu condimentele de rigoare si carnita.
Joi-cereale (orez, hrisca etc. ) 
Vineri-peste
Sambata si Duminca - libera sa aleg si sa decid sau liberi sa iesim si sa decidem cu ce ne alintam.

Interesant ce secrete au alte gospodine...

Nunta din Catral

ACESTA A FOST CEL MAI STRANIU LUCRU DIN CÂTE AM FĂCUT PÂNĂ ACUM. SÂMBĂTA TRECUTĂ AM FOST LA ACESTĂ NUNTĂ ÎN CALITATE DE MENAJERĂ :). NU ...