vineri, 25 martie 2011

aripi macelarite



inchid ochii si vad scena.., deseori ma vad in locuri demult vizitate, nu ca mi-e tare dor...

deci is catarata pe pervazul geamului din coridorul de la etajul patru al caminului numarul sapte al Facultatii de Litere. Impart putinul spatiu c-o colega de la un an mai mare. Iaca, nu stiu cum ne-am nimerit noi doua pe acelasi pervaz, ca prietene n-am fost si faceam schimb de binete doar accidental. De la o replica la alta, ajunge sa-mi spuna: "Cand m-am pornit la Facultatea asta {...} in locul punctelor puteti pune orice calificativ, se potriveste oricare, pe-al ei nu mi-l amintesc exact, dar n-a fost mai putin dur, aveam doua vise. Unu: sa ma fac poeta si Doi: sa ma marit. Acum vreau numai sa ma marit... Ce m-a mai dezamagit ... poezia!"


Chiar câți de mulți se porneau la această facultate să învețe a scrie și încetau să mai citească. Pentru totdeauna.


"...da-da, degeaba razi, eu in scoala scriam poezii si nuvele, si scenete... Da de cand am nimerit aici asa s-a mai complicat totul - lingvistica generala, istoria limbii, lexicologie, fonetica, dialectologie, slavona, latina, graca - Jakobson, Saussure, Bopp, Diez, cronicari si folcroristi (abia pe la anul trei am inceput sa citim ceva literatura) etc. Materii seci si prea serioase pentru mintea mea de 18 ani,  cursuri plicticoase - absolut nepractice; super-puper-profesori-doctori-habilitati-academicieni-si-dintre-cei-cu-tezele-neaduse-la-bun-sfarsit-lectori-superiori-toata-viata - atata ne mai umilesc cu ingamfarea lor. N-am sa uit niciodata cum un Domn Cutarica ne bestelea in primul an ca nu stim sa ne adresam cand cautam pe cineva la Catedra: "Cum adica Domnul "Cojocaru" este? Trebuie sa ziceti Domnul Profesor, Doctor Habilitat, Academicianul "Cojocaru" este?" Apoi eu as prefera sa-i zic Antip Ivanovici, sa nu tin atata timp usa Catedrei descisa, ca in final sa mi se raspunda ca-i ocupat."

o ascultam cu muscii fetii in continua miscare: de uimire, de compatimire, de neincredere si nedumerire, toate nemultumirile ei sau aproape pe toate, le-am trait si eu ulterior.

ei, dar cum zicea si tata: "facultatea trebuie absolvita! si invata sa duci lucrurile la bun sfarsit!, in viata asta, cu timpul, chestiile neplacute, plicticoase, incomode si grele doar se inmultesc, ca sa ne puna la incercare vointa si curajul,  fa si tu ce se cere... daca papagaliceste, apoi papagaliceste, cum altfel..." Da, altfel nu se putea. Din 30 cate am pasit pragul Blocului Unu la 1 septembrie 1994, am absolvit vreo 12. Unele s-au transferat la specialitati mai usoare, altele la facultati mai usorare, unele si-au luat cate-un an concediu de gandit cum sa traiasca mai departe, altele dupa un an de gandit, au decis ca trebuie sa traiasca!!!
Anii de Facultate mi-i amintesc mai viu si mai in culori in camin - intr-un morman de carti  sau la distractii.
Imi ajung degetele doar de la o mana ca sa enumar profesorii de la care am invatat! 

MULTUMESC - CAPS LOCK -BOLD  profesorilor care nu-si dezlipeau 120 min. ochii din conspecte sau din monografia geniala pe care si-au pus numele si celor care niciodata n-au acceptat nici o intrebare de la auditoriu, celor care la examene cereau  numai formulari proprii de fraza din monografia lor geniala si celor care n-au dialogat cu noi de la egal, ca ne considerau o turma de {...}vedeti si voi ce puneti in loc de puncte. Celor care le-au taiat aripile poietilor!!!

marți, 15 martie 2011

la rascrusea dragostei



o pereche sta in intersectie pe trotuarul ingust langa un automobil cu usa vraiste. Ma rusinez sa deranjez, dar merg inainte, impingand caruciorul de gemeni, ca alt drum n-am si iaca-iaca se-nchide poarta gradinitei drept in nasul meu. De-acuma-s aproape de usa deschisa si gata s-o pocnesc, daca nu-mi permit sa trec. El (mediu de simpatic si mediu de tanar, mediu de ingrijit si mediu de bine facut) ma observa-n ultimul moment (ca sta cu fata) o impinge usor si-si schimba tigara in alta mana, ea tot fumeaza. Parca impart un desert dupa un pranz copios, se cigulesc cu priviri intrerupte si schimba ultimile replici dintr-o discutie lunga si serioasa. Prind absolut necurioasa secventa:
Ea: Da vineri?
El: Vineri am o sedinta.
Ea: Desigur. Tu mereu gasesti scuze...
El : De ce mereu, scuze? E o sedinta...
Uraaa! Reusim sa intram la timp, ii scot geaca lui Mihaita si caciula, pun ruzacul in cuier, ii dau un pupic, il las in mainile Begoniei si fug, ca acasa ma asteapta treburi, dar gandul meu fuge inaintea mea si-a caruciorului de gemeni la aceeasi pereche din coltul strazii... si deapana, mai degraba impleteste sau croseteaza istoria lor... Mie  si imaginatiei mele creative mult nu ne trebuie, cu doua vorbe prinse din aer, zidesc intreaga istorie; ce-o fi oare - ce-o fi oare?..
Varianta ca acestia doi ar putea fi soti am exclus-o din prima, neobiectiv, nu stiu de ce-mi pare ca-n famulie lucrurile se pun la cale din mers, fuga, nu cu coatele pe capota masinii si replicile sunt mai ascutite, si dialogurile formate din mini monologuri aproape neauzite de celalalt.
Versiunea ca ar fi colegi de serviciu o gasesc si mai ridicola, colegii de serviciu isi dau altfel de priviri ori nu si le dau deloc...
Iata asa de simplu deduc ca-s un el si o ea - iubiti, amanti, iesiti pe recta finala a relatiei, pe metrii cei mai neplacuti si incomozi, cand unul vrea sa abandoneze cursa inainte de finis, iar celalat mai nutreste sperante goale ca vor ajunge impreuna acolo.
El stie ca-i gata, gata sa puna un punct BOLD, un barbat stie exact cand nu mai vrea nimic de la o relatie si de la o femei. (O femeie mai poate fi induplecata, convinsa, corupta, santajata, fortata...)
Simte si ea ca nu mai are ce mulge din aceasta legatura uzata, da o mai alimenteaza interesul sportiv, cum acum? nu-i momentul, daca mai tine un pic, ii dau eu prima papucii si ies demna din... "rahat".
Si cu toata analiza asta psihologica in cap parasesc gradinita, merg pe-acelasi drum spre ei, deja o vad pe ea la fata: senina, draguta, ochi cu luciu smecher, zimbet bland, deloc ironic, neagitata, isi tradeaza starea de indragostita...
Ce mai revolutie se produce-n capul meu... adica una ca ea... in dezavantaj fata de unul ca el... Femeia asta n-are oglinzi prin casa si nu i-a spus inca nimeni ca dupa FINIS=nunta, cu tipul asta mediu la toate capitolele o sa se trezeasca s-o sa se culce in fiecare zi si cu mutra lui acra si nemultumita o sa perteaca toate sarbatorile si la toate chefurile, o sa-si organizeze viata sau n-o sa si-o pata organiza, ca el nu accepta compromisuri, nu negociaza, nu cedeaza. Si ea, cat inca-i va dura reactia chimica, o sa le ingita, lezata-n orgoliu, pe toate, da pe urma, ca pe urma oricum vine, mai devreme ori mai tarziu, o sa puna insasi un punct BOLD.

joi, 10 martie 2011

CARNAVAL

In Spania Carnavalu dateaza de mai bine de 5000 de ani, e dedicat venerarii unor divinitati pagane si a fost preluat de la vechii egipteni si sumerieni - atata spune Wikipedia, eu credeam ca are ceva afinitati cu religia Crestina. 
a trecut saptamana Carnavalului, pe-aici n-am prea aparut ca am fost ocupata cu vestimentatia lui Mihaita.
Luni a mers la gradinita cu ciorapi de diferite culori, n-am facut poza,imi pare rau, s-a intors acasa cu o masca de clovn, pe care si-a mesterit-o aproape singurel, cand zic singurel am in vedere ca a mazgalit-o cu ceva acuarela sau creioane colorate de ceara, a lipit pe ea cerculete, triunghiuri si partatele colorate cu manutele proprii.
Marti i-a luat cravata lui tata sau deghizat in indieni  sau ceva de genul asta, ca mi-a adus acasa o panglica de pus pe cap, impodobita cu trei pene din mopul de sters praful, (sper ca mopul respectiv n-a fost folosit niciodata in scop de menaj).
Miercuri mi-a cerut o bandana, care i-a servit pentru convertire in... nici nu prea mi-am dat seama ce, trofeu de data asta a devenit o masca de mag parca.
Joi s-a dat marele chef - marsul prin Dolores, toti copiii din gradinita au imbracat costume de florari si florarese, mesterite de parinti, dupa indicatiile calapodica ale educatoarelor. La intoarcere s-a servit "mona" - un fel de pasca de-a noastra cu ciocolata fierbinte, apoi au iesit afara la sarit in castelul gonflabil.
Vineri, cu toata ziua ploioasa, gri, rece, trista, iarasi am avut de pus o masca, asta m-a prins chiar nepregatita, dar am croit in doi timpi si trei miscari un joker rautacios si smecer, pe care Mihaita si l-a pus tare nedornic, poza demonstreaza ca in acel moment baiatul meu ar fi scimbat toti jokerii din lume pe bratele tatei si pe-o calatorie cu masina cu destinatia ACASA.

Nunta din Catral

ACESTA A FOST CEL MAI STRANIU LUCRU DIN CÂTE AM FĂCUT PÂNĂ ACUM. SÂMBĂTA TRECUTĂ AM FOST LA ACESTĂ NUNTĂ ÎN CALITATE DE MENAJERĂ :). NU ...